ICCJ. Decizia nr. 2526/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2526/2004
Dosar nr. 3651/2004
Şedinţa publică din 14 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 8347 din 5 noiembrie 2003, pronunţată de Judecătoria Ploieşti, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Piatra Neamţ, împotriva pârâtelor S.N.T.F.M. C.F.R. SA, sucursala marfă Iaşi, SC P.T.S. SA Ploieşti şi S.N.P. P. SA, sucursala A.R.C. Piteşti.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, potrivit notei de greutate nr. 7826 din 31 mai 2003 şi a avizului de însoţire nr. 0328030 din 31 mai 2003, pârâta SC P.T.S. SA Ploieşti a livrat reclamantei, S.N.P. P. SA, sucursala Piatra Neamţ, prin sucursala A.R.C. Piteşti, vagoanele cu terminaţia 0129 şi 6458, încărcate cu 84.650 kg benzină, cărăuşul S.N.T.F.M. C.F.R. SA, sucursala marfă Iaşi, preluând vagoanele de la rafinăria furnizoare fără obiecţiuni, iar, la destinaţie, reclamanta a preluat vagonul de la cărăuş şi a semnat de primire fără obiecţiuni în registrul veghetor, confirmând că vagoanele se aflau în condiţii bune din punct de vedere tehnic şi comerciale, cu sigiliile intacte la toate sistemele şi fără urme de violare şi scurgeri din conţinut, astfel încât nu poate fi reţinută culpa cărăuşului şi nici a celorlalte două pârâte, cărăuşul fiind scutit de răspundere, potrivit dispoziţiilor art. 83.9 din Regulamentul de transport C.F.R.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala p. Neamţ, susţinând că vagoanele în litigiu au ajuns la destinaţie cu evenimente C.F.R., cu urme de violare şi lipsuri cantitative, conform procesului-verbal preliminar din 4 iunie 2003 şi procesului-verbal de recepţie nr. 214 din 4 iunie 2003, astfel că greşit a fost înlăturată răspunderea cărăuşului.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 136 din 12 februarie 2004, a admis apelul, schimbând în parte sentinţa instanţei de fond, în sensul admiterii în parte a acţiunii faţă de S.N.T.F.M. C.F.R. SA, sucursala Iaşi şi obligării acesteia la plata sumei de 12.809.014 lei, contravaloare marfă lipsă, cu cheltuieli de judecată în fond şi apel, fiind menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.
S-a reţinut, în pronunţarea acestei hotărâri, culpa cărăuşului pentru lipsurile cantitative constatate la destinaţie cu procesele-verbale din 4 iunie 2003, marfa fiind sustrasă pe timpul transportului, situaţie ce atrage răspunderea cărăuşului, conform art. 82.1 şi 83.1 din Regulamentul de transport C.F.R., aprobat prin OG nr. 41/1997.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta S.N.T.F.M. C.F.R., sucursala Iaşi, a declarat recurs, susţinând că este netemeinică şi nelegală, întrucât actele de constatare a lipsurilor cantitative întocmite unilateral de reclamanta destinatară, după eliberarea transportului şi semnarea de primire în registrul veghetor, nu puteau fi luate în considerare, nefăcându-se dovada existenţei unor nereguli la sosirea vagoanelor.
Recursul este întemeiat.
Potrivit art. 83.1 din Regulamentul de transport pe căile ferate din România, aprobat prin OG nr. 41/1997, „calea ferată este răspunzătoare pentru paguba care rezultă din pierderea totală sau parţială şi din avarierea mărfii survenită din momentul primirii la transport şi până la eliberare (...)".
Prin art. 83.2 se prevede că sarcina probei, că avarierea mărfii s-a produs pe timpul transportului şi din vina cărăuşului, revine celui care reclamă.
În speţă, destinatara-reclamantă nu a făcut dovada că lipsurile au existat în momentul eliberării transporturilor, pentru că, în această situaţie, nu trebuia să semneze de primirea expediţiei fără obiecţii în Registrul veghetor, ci să solicite şefului de staţie întocmirea procesului-verbal de constatare.
Actele de constatare încheiate de reclamanta-destinatară după preluarea mărfii, fără participarea cărăuşului, cu reprezentanta ROMCONTROL – procesul-verbal preliminar din 4 iunie 2003 sau de comisia de recepţie, şef depozit şi gestionar – procesul-verbal de recepţie din 214 din 4 iunie 2003 – nu sunt opozabile cărăuşului, fiind încheiate după eliberarea transporturilor, astfel că nu poate fi angajată răspunderea cărăuşului, conform art. 83.1 din Regulamentul de transport.
Hotărârea instanţei de fond, respectiv, sentinţa Judecătoriei Ploieşti nr. 8347 din 5 noiembrie 2003, de respingerea acţiunii, este temeinică şi legală, astfel că va fi menţinută şi, prin admiterea recursului pârâtei, Decizia Curţii de Apel Ploieşti nr. 136 din 12 februarie 2004 va fi modificată în sensul respingerii apelului reclamantei S.N.P. P. SA, sucursala P. Neamţ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R., sucursala Iaşi, împotriva deciziei nr. 136 din 12 februarie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi contencios administrativ.
Modifică Decizia atacată, în sensul că respinge apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei nr. 834 din 5 noiembrie 2003 a Judecătoriei Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 14 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2540/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2520/2004. Comercial → |
|---|
