ICCJ. Decizia nr. 2578/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2578/2004
Dosar nr. 8606/2001
Şedinţa publică din 15 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă pe rolul Tribunalului Bihor la data de 26 septembrie 2000, reclamanta SC R.A. SA Oradea, în contradictoriu cu pârâta OG, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta să-i plătească suma de 6.839,26 dolari S.U.A. şi 10.266.551 lei, cu titlu de despăgubiri datorate de pârâtă, în temeiul contractelor de asigurare depuse în probaţiune.
Tribunalul Bihor, prin sentinţa nr. 434/LC din 12 aprilie 2001, a admis acţiunea precizată, formulată de reclamantă şi, în consecinţă, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei sumele de 5.304,22 dolari S.U.A. şi 8.136.441 lei, cu titlu de daune, precum şi suma de 3.787.500 lei, cheltuieli de judecată.
În pronunţarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a despăgubirilor, potrivit contractelor de asigurare.
Apelul declarat de pârâtă, împotriva acestei hotărâri, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Oradea, prin Decizia nr. 406/A-C din 13 septembrie 2001, instanţa reţinând, în esenţă, culpa exclusivă a pârâtei, prezentă pe parcursul contractual al raporturilor dintre părţile litigante, dedusă din probatoriul administrat în cauză.
Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel, a declarat recurs pârâta OG, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Criticile aduse de recurentă deciziei atacate vizează greşita interpretare dată de instanţa de apel raporturilor existente între părţile litigante, în raport de valoarea probantă a înscrisurilor existente la dosarul cauzei. Mai susţine recurenta că, în mod greşit, a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, dat fiind faptul că în materie de asigurări cererile sunt scutite de taxă de timbru şi de timbru judiciar.
Curtea, analizând Decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
În ceea ce priveşte primul motiv de recurs, Curtea constată că acesta nu se încadrează în nici unul dintre cauzele de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., urmând a fi respins, ca atare.
Cu referire la motivul de recurs ce vizează greşita obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată, Curtea reţine legalitatea hotărârii atacate, întrucât, prin cheltuielile de judecată, în sensul art. 274 C. proc. civ., se înţeleg toate cheltuielile pe care partea câştigătoare le-a făcut în cauză. În speţă, cheltuielile de judecată nu se referă la taxa de timbru, ci la onorariul de traducător, dovedit prin înscrisurile depuse la dosar.
Aşa fiind, Curtea va respinge şi cel de-al doilea motiv de recurs, ca nefondat, constatând neîndeplinirea cerinţelor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În considerarea celor ce preced, Curtea, constatând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC OG SA Oradea, împotriva deciziei nr. 406 din 13 septembrie 2001 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 15 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2595/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2562/2004. Comercial → |
|---|
