ICCJ. Decizia nr. 3082/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3082/2004
Dosar nr. 1896/2002
Şedinţa publică din 29 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată secţiei comerciale a Tribunalului Bucureşti, la data de 27 iunie 1997, reclamanta, SC A.V.L. SA Berceni, a chemat în judecată pârâta SC A.L.I. SA, solicitând ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună obligarea acesteia să-i plătească suma de 303.010.170 lei, reprezentând contravaloare chirie şi evacuarea sa din spaţiile situate în Bucureşti, sector 4, str. S., nr. 1; str. D.I., nr. 2; şos. O., nr. 39-41 (fost 37-39); str. P.N.A., nr. 315; str. C.S.V., nr. 145; şos. G., nr. 4b şi str. I.U., nr. 75A, pentru lipsă de titlu, cu cheltuieli de judecată.
La data de 10 iunie 1998, SC E.L.R. SRL a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, arătând că deţine spaţiul comercial din str. S., nr. 1, în baza unui contract de asociere încheiat, iniţial, cu pârâta şi, ulterior, cu Primăria Municipiului Bucureşti şi contestă, astfel, suma de 116.877.779 lei, solicitată de reclamantă pentru acest spaţiu cu titlu de chirie.
Primăria Municipiului Bucureşti – Direcţia Generală de Administrare a Fondului Imobiliar a formulat, la data de 25 noiembrie 1998, de asemenea, cerere de intervenţie în interes propriu, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 2.095.403.745 lei, din care 299.973.218 lei reprezintă chirie restantă, 949.973.218 lei reprezintă penalităţi de întârziere; 195.457.309 lei reprezintă T.V.A.; rezilierea contractelor de închiriere nr. 2179/1993; nr. 2194/1973; nr. 2098/1973; nr. 3165/1973; 2565/2/1985 şi evacuarea pârâtei din spaţiile situate în Bucureşti sector 4, str. S., nr. 1, str. D.I., nr. 2, şos. O., nr. 39-41 (fost 37-39), str. P.N.A., nr. 3-5, str. C.S.V., nr. 46; str. I.U., nr. 75A, pentru lipsă de titlu.
Secţia comercială a Tribunalului Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 3804, pronunţată la data de 14 iunie 2000, a respins, ca fiind nefondate, atât acţiunea reclamantei, cât şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de Primăria Municipiului Bucureşti – Direcţia Generală de Administrare a Fondului Imobiliar şi a anulat, ca informă, cererea de intervenţie în interes propriu formulată de SC E.L.R. SRL.
Spre a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că atât reclamanta, cât şi intervenienta, Primăria Municipiului Bucureşti – Direcţia Generală de Administrare a Fondului Imobiliar, nu au făcut dovada pretenţiilor deduse judecăţii, conform cerinţelor art. 1169 C. civ. şi art. 46 C. com., iar, în lipsa obiectului cererii de intervenţie formulată de SC E.L.R. srl, a aplicat acesteia sancţiunea prevăzută de art. 133 C. proc. civ.
Apelul formulat de intervenienta, Primăria Municipiului Bucureşti – Direcţia Generală de Administrare a Fondului Imobilelor, continuat de succesoarea sa legală, Administraţia Fondului Imobiliar, aflată sub autoritatea Consiliului General al Municipiului Bucureşti, a fost respins, ca nefondat, de secţia a V-a comercială a Curţii de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 94, pronunţată, la data de 25 aprilie 2002, în dosarul nr. 2203/2001.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că apelanta intervenientă nu a susţinut, cu înscrisuri opozabile pârâtei, pretenţiile reprezentând debite din chirie pentru spaţiile în litigiu, respectiv, cu fişe de calcul comunicate pârâtei şi acceptate de aceasta, iar, în lipsa debitului astfel solicitat, nu pot fi acordate nici penalităţile de întârziere conform principiului accesorium sequitur principale.
Împotriva deciziei pronunţată în apel a formulat recurs apelanta-intervenientă, invocând, ca temei de drept al cererii sale, dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi pct. 10 C. proc. civ.
În motivarea recursului, s-a arătat, în principal, că instanţa de apel, considerând că fişele de calcul ar fi trebuit să fie acceptate de pârâtă, a ignorat convenţia părţilor, faţă de pct. 4 al fiecărui contract de închiriere perfectat între I.C.R.A.L. Berceni şi SC A.L.I. SA, pentru spaţiile comerciale în litigiu şi nu s-a pronunţat asupra înscrisurilor depuse în probaţiune, neprezentând comunicările de majorare a chiriilor în baza Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Bucureşti nr. 119 din 25 noiembrie 1993, pentru a justifica cuantumul sumei datorate de pârâtă cu titlu de chirie.
Intimata-pârâtă SC A.L.I. SA a solicitat, prin întâmpinarea formulată, respingerea recursului şi menţinerea deciziei atacate ca fiind temeinică şi legală.
Recursul este fondat.
Astfel, examinarea contractelor de închiriere nr. 2179/1973, nr. 5047/1993, nr. 2194/1973, nr. 2198/1973 şi nr. 3165/1973, încheiate de I.C.R.A.L. Berceni cu SC A.L.I. SA, pentru suprafeţe locative, cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă, situate în Bucureşti, sector 4, str. D.I., nr. 2, şos. O., nr. 39-41 (fost 37-39), str. P.N.A., nr. 3-5, str. S.V., nr. 145 şi şos. G., nr. 46, depuse de apelanta intervenientă în probaţiune (dosarul Curţii de Apel Bucureşti nr. 2203/2001) relevă că, prin aceste acte juridice, s-a stipulat că „plata" chiriei, „calculată conform prevederilor legale" – stabilită prin fişe de calcul – „se face fără acceptare", aspect ignorat de instanţa de apel, care a încălcat, astfel, dispoziţiile art. 969 C. civ.
Este de observat, deopotrivă, că apelanta-intervenientă a depus în probaţiune, alături de înscrisurile evocate de instanţa de apel, şi adresele comunicate SC A.L.I. SA, prin care aceasta era încunoştiinţată de tarifele de închiriere majorate şi stabilite potrivit dispoziţiilor art. 2 al Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Bucureşti nr. 119 din 25 noiembrie 1993, înscrisuri neobservate de instanţa de apel în analiza materialului probator administrat în această cale procesuală, situaţie ce induce incidenţa art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
Aşa fiind, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 şi pct. 10 C. proc. civ., Curtea va admite recursul apelantei-interveniente în temeiul art. 312 alin. (1) teza 1 C. proc. civ. şi, faţă de dispoziţiile art. 314 C. proc. civ., având în vedere că, în speţă, împrejurările de fapt nu au fost pe deplin stabilite şi, prin raportare la conţinutul menţionatelor înscrisuri, va casa Decizia atacată şi va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de intervenientul Consiliul General al Municipiului Bucureşti – Administraţia Fondului Imobiliar, împotriva deciziei nr. 94 din 25 aprilie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza la Curtea de Apel Bucureşti pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 29 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3083/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3080/2004. Comercial → |
|---|
