ICCJ. Decizia nr. 3066/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3066/2004
Dosar nr. 3916/2003
Şedinţa publică din 28 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 6 iunie 2003, A.P.A.P.S., devenită A.V.A.S., a cerut Judecătoriei Sinaia, prin executor judecătoresc, executarea silită a debitoarei SC O.H. SA Buşteni, până la concurenţa sumei de 21.737.863 lei.
Judecătoria Sinaia, prin încheierea din 1 septembrie 2003, a anulat cererea, ca netimbrată, reţinând că nu este scutită de taxa de timbru, după cum a susţinut creditoarea reclamantă.
Apelul declarat de creditoare, împotriva sentinţei menţionate, a fost admis de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 245 din 4 noiembrie 2003, hotărârea atacată fiind schimbată în tot, în sensul admiterii cererii şi încuviinţării executării silite a sentinţei Tribunalului Prahova nr. 453/1999, până la concurenţa sumei de 21.737.863 lei.
S-a reţinut de către instanţa de apel că, potrivit art. 401 din Legea nr. 137/2002 şi art. 17 din Legea nr. 146/1997, reclamanta, instituţie publică, este scutită de plata taxelor de timbru şi a timbrului judiciar.
Împotriva deciziei menţionate, pârâta debitoare a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 4-9 C. proc. civ., susţinând că instanţa de apel a analizat numai obligaţia timbrării cererii şi nu a judecat în fond cererea de executare. Recurenta susţine că, pe fondul cauzei, instanţa urma să constate că cererea de executare silită împotriva titlului (sentinţa nr. 453/1999) este prescrisă.
Că, suma în cauză, 21.737.863 lei, a format obiectul dosarului 72/2001, perimat, astfel că nu operează întreruperea prescripţiei, conform art. 16 lit. c) din Decretul nr. 167/1958.
Creditoarea intimată, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului, susţinând că excepţia de prescripţie invocată de recurentă nu este întemeiată, întrucât debitoarea a recunoscut debitul, astfel că a operat întreruperea cursului prescripţiei.
Recursul este fondat.
Din analiza hotărârii recurate se reţine că, în adevăr, curtea de apel, astfel cum rezultă din motivarea deciziei nr. 245 din 4 noiembrie 2003, a analizat numai problema timbrării cererii creditoarei.
Instanţa nu a motivat admiterea cererii, pe fondul cauzei, respectiv încuviinţarea executării silite.
În recurs, debitoarea a invocat prescripţia cererii iar intimata a cerut reţinerea întreruperii cursului prescripţiei.
Excepţia prescripţiei şi analizarea pe fond a cererii de executare silită urmează să se facă de instanţa de apel, care a reţinut cauza spre soluţionare.
Potrivit art. 297 alin. (1) C. proc. civ., „în cazul în care prima instanţă a respins sau a anulat cererea de chemare în judecată, fără a intra în cercetarea fondului şi instanţa de apel, găsind apelul întemeiat, a anulat hotărârea apelată, va evoca fondul şi va judeca procesul, pronunţând o hotărâre definitivă".
În speţă, curtea de apel a aplicat dispoziţia legală menţionată, dar hotărârea pe fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină şi nu s-a analizat excepţia de prescripţie, care este de ordine publică.
Ca urmare, recursul este întemeiat, hotărârea atacată va fi casată, cu trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de debitoarea SC O.H. SA Buşteni, împotriva deciziei nr. 245 din 4 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza la aceiaşi instanţă, spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 28 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3001/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3150/2004. Comercial → |
|---|
