ICCJ. Decizia nr. 3083/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3083/2004
Dosar nr. 546/2003
Şedinţa publică din 29 septembrie 2004
Deliberând asupra recursului de faţă,
Reclamanta, A.V.A.B., în prezent A.V.A.S., a chemat în judecată pe pârâţii S.S. şi SC R.C.T. SRL Constanţa, solicitând obligarea pârâtului S.S., la plata sumei de 10.214.318.783 lei avansuri din trezorerie primite de la SC R.C.T. SRL.
Cererea a fost completată ulterior, majorându-se pretenţiile la suma de 20.520.301.806,77 lei, valoarea actualizată cu rata inflaţiei, pentru perioada ianuarie 2000 – noiembrie 2001.
Motivându-şi acţiunea, reclamanta arată că a preluat de la B.C.X. SA, respectiv, B.C.R. SA, creanţa asupra debitorului cedat SC R.C.T. SRL, în sumă de 1.331.381,37 dolari S.U.A. şi 19.040.000 lei cheltuieli de judecată.
Se susţine că, în procesul de valorificare a creanţei A.V.A.B. a constatat că SC R.C.T. SRL a acordat pârâtului S.S., avansuri din trezorerie fără documente justificative, în sumă de 10.219.964.028 lei, pe care acesta şi le-a însuşit, fraudând obligaţia de restituire a creanţei preluate la datoria publică internă.
Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 998 C. civ., art. 1912 lit. d) şi e) şi art. 1913 alin. (2) din Legea nr. 409/2001, pentru aprobarea OUG nr. 51/1998, art. 1391 şi urm. C. civ., referitoare la cesiunea de creanţă cât şi art. 1912 lit. a) şi c) din Legea nr. 409/2001.
Curtea de apel Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 59 din 12 decembrie 2002, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a A.V.A.B., invocată de pârâţi şi a respins acţiunea reclamantei ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă. A fost obligată reclamanta la 15.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că A.V.A.B. a cesionat creanţa, la data de 11 iunie 2002, către D.I. şi, conform art. 1391 C. civ., strămutarea creanţei s-a realizat prin remiterea titlului, fiind îndeplinită şi condiţia prevăzută de art. 1393 C. civ., notificarea debitorului cedat, la data de 1 august 2002.
Se mai arată că avansul a fost justificat şi decontat, astfel că acţiunea ar fi şi nefondată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 10 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine că instanţa nu s-a pronunţat asupra capitolului V din contractul de cesiune, din care rezultă că cesiunea s-a făcut sub condiţie suspensivă, potestativă simplă, reclamanta păstrându-şi o parte din creanţă, de 20.520.301.807,77 lei, ce urma a fi acoperită prin acţiune în răspundere împotriva fostului administrator.
Recurenta consideră că, în mod greşit, instanţa a extins lipsa calităţii procesuale active şi asupra acţiunii în răspundere, faţă de fostul administrator Ştefan Simion.
Este invocată şi neanalizarea fişei analitice centralizate din care rezultă cât s-a decontat, ca şi soldul balanţei contabile în care se menţionează suma de 10.209.382.229,9 lei.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
La data de 16 aprilie 2002, când a fost înregistrată acţiunea, nu exista contractul de cesiune din 11 iunie 2000 cu D.I., deci, reclamanta avea calitate procesuală activă să cheme în judecată pe pârâtul S.S., pentru a fi obligat la plata sumei de 10.214.318.783 lei, avansuri din trezoreria SC R.C.T. SRL, iar pe aceasta din urmă pentru a-i fi opozabilă hotărârea.
Această calitate procesuală activă rezultă din contractele de cesiune de creanţă nr. 127878 din 28 septembrie 1999 şi 52300/2321 din 13 decembrie 1999, prin care reclamanta a preluat de la B.C.X. şi, respectiv, B.C.R., creanţa asupra debitorului cedat SC R.C.T. SRL, de 1.331.381,87 dolari S.U.A. şi 19.040.000 lei.
Contractul ulterior de cesiune a creanţei, încheiat, între A.V.A.B. şi D.I., la data de 11 iunie 2002, prevede - în capitolul V – dispoziţii speciale, conform cărora A.V.A.B. îşi păstrează calitatea de creditor pentru sumele datorate de S.S. şi va continua acţiunea în răspundere, ce face obiectul prezentului litigiu, pentru suma de 10.214.318.783 lei.
Instanţa de fond nu a avut în vedere contractul de cesiune decât generic, apreciind că, de la data de 11 iunie 2002, reclamanta şi-a pierdut calitatea procesuală activă, motivat de faptul că, potrivit art. 1391 C. civ., strămutarea creanţei s-a făcut prin remiterea titlurilor de creanţă.
Cedarea creanţei s-a făcut în baza contractului şi în limita prevăzută de acesta, respectiv, cu păstrarea calităţii de creditor de către A.V.A.B., pentru suma de 10.214.318.783 lei, identificată expres în capitolul V, art. 5.1 din acest contract.
Cedarea creanţei şi strămutarea acesteia se face prin remiterea titlului, conform art. 1391 C. civ. şi, astfel, s-a şi făcut, însă, nici acest text şi nici o altă normă legală nu interzic părţilor posibilitatea de a conveni, prin voinţa lor, păstrarea pentru creditorul cedent a unei părţi din suma care face obiectul contractului de cesiune de creanţă.
Formalităţile de notificare a debitorului interesează doar cu privire la o eventuală liberare a debitorului, dacă acesta ar fi făcut plăţi, or, aceste formalităţi, cerute de art. 1393 C. civ., au fost îndeplinite.
Aplicând art. 1391 C. civ., într-un sens generic şi ignorând dispoziţiile speciale din contractul părţilor, instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a legii, având în vedere că, potrivit art. 969 C. civ., convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante.
Cauza a fost greşit soluţionată pe excepţia lipsei calităţii procesuale active, întrucât raporturile juridice reale dintre părţi şi nu cele generic, reţinute de instanţa de fond, demonstrează că reclamanta avea calitate procesuală activă şi nu a pierdut-o nici pe parcursul procesului.
Pe de altă parte, soluţionând pricina, pe excepţie, instanţa nu mai avea nici un motiv să analizeze fondul cauzei, astfel cum a făcut-o.
De altfel, motivarea soluţiei pe fond, inutilă în raport cu formula juridică aleasă, nu se bazează pe o analiză a tuturor probelor, ci doar pe ignorarea unora dintre ele, neputându-se considera că împrejurările de fapt au fost deplin stabilite.
În baza dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., art. 312.5 C. proc. civ. şi art. 314 C. proc. civ. se va admite recursul reclamantei, urmând a se casa Decizia instanţei de fond şi se va trimite cauza, spre rejudecare, pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de A.V.A.S. Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 59/COM din 12 decembrie 2002 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza, spre rejudecare, la instanţa de fond.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 29 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3088/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3082/2004. Comercial → |
|---|
