ICCJ. Decizia nr. 3132/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3132/2004
Dosar nr. 2717/2004
Şedinţa publică din 29 septembrie 2004
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 18 ianuarie1993, reclamantul S.I.R. a acţionat în judecată pe pârâta SC A.T.D. SA Piteşti, solicitând ca pârâta, prin hotărâre judecătorească, să fie obligată la încheierea contractului privind drepturile băneşti cuvenite reclamantului, ca urmare a unor realizări tehnice aduse de reclamant la autoturismul Dacia 1300, de natura celor prevăzute la art. 67 din Legea nr. 64/1991.
Reclamantul a susţinut, în acţiunea sa, că, în anul 1991, împreună cu un grup de colaboratori, a pus în aplicare o tehnică nouă, în afara sarcinilor de serviciu, care a reprezentat o soluţie avantajoasă pentru pârâtă sub aspect tehnic şi economic. Conducerea societăţii, pentru întreg acest colectiv, a oferit o sumă modică, respectiv, 2 milioane lei şi a continuat aplicarea invenţiei respective în producţie, ceea ce l-a determinat pe reclamant să acţioneze societatea în instanţă, cu pretenţiile arătate mai sus, iar, la data de 1 martie 1993, prin precizare de acţiune, a solicitat obligarea societăţii pârâte şi la plata de daune pentru perioada de când societatea folosea în producţie soluţia sa tehnică inventată de reclamant.
Fiind învestit cu rejudecarea în fond a cauzei, ca urmare a desfiinţării unei sentinţe pronunţate de Tribunalul Argeş şi a strămutării judecării cauzei admisă de Curtea Supremă de Justiţie, Tribunalul Timiş a pronunţat sentinţa civilă nr. 329/P.I. din 21 aprilie 1998.
Prin această hotărâre, s-a admis acţiunea reclamantului S.I.R., a fost obligată pârâta să încheie, cu reclamantul, contractul privind acordarea drepturilor băneşti pentru această realizare tehnică; s-a dispus ca, în contractul respectiv, să se ateste calitatea de autor al reclamantului şi să stabilească obligaţia SC A.T.D. SA Piteşti de a plăti lunar reclamantului 50% din valoarea eficienţei economice realizate ca urmare a aplicării acestei invenţii.
A fost obligată pârâta să-i plătească reclamantului 120,25 miliarde lei, reprezentând despăgubiri pe perioada 1 martie 1992 – 31 decembrie 1997.
Apelul declarat de pârâta SC A.T.D. SA, împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond, a fost admis de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, care, prin Decizia nr. 127/A din 4 martie 1999, a schimbat această sentinţă, în sensul că a admis în parte acţiunea reclamantului S.I.R. şi a obligat pârâta să-i plătească suma de 115.234.468 lei, cu titlu de drepturi băneşti de premiere, actualizate pentru inovaţia în discuţie.
Reclamantul a declarat recurs împotriva hotărârii de mai sus, susţinând că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra capătului de cerere privind încheierea contractului prevăzut de art. 67 alin. (1) din Legea nr. 64/1991, că hotărârea recurată este nemotivată în fapt şi în drept şi că instanţa a apreciat greşit probele dosarului.
Prin Decizia nr. 3326 din 12 octombrie 1999, Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, a respins, ca nefondat, recursul reclamantului, reţinând că suma stabilită de instanţa de apel – pe bază de expertiză – reprezentând drepturi băneşti de premiere, actualizate, a fost ridicată de către executorul judecătoresc, pentru a fi depusă în contul creditorului S.I.R., cu acordul acestuia, iar, la 22 octombrie 1993, prin avizul de modificare constructivă nr. P 15237, s-a renunţat la aplicarea soluţiilor din inovaţia reclamantului.
Împotriva aceleiaşi decizii nr. 127/A din 4 martie 1999, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, S.I.R. a formulat, la data de 25 octombrie 2001, cerere de revizuire, în motivarea căreia a susţinut că, după soluţionarea pricinii, a descoperit înscrisuri noi, ce nu au fost înfăţişate, din motive mai presus de voinţa sa, la judecarea apelului, cu importanţă majoră asupra soluţiei pronunţate în cauză.
Prin Decizia civilă nr. 902/A din 20 noiembrie 2001, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins cererea de revizuire, reţinând că nu sunt întrunite prevederile art. 322 pct. 4 şi 5 C. proc. civ., invocate de revizuient ca temeiuri de drept.
Recursul declarat de revizuient împotriva acestei ultime hotărâri, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 562/2004 din 12 februarie 2004 şi s-a dispus casarea deciziei nr. 902/A din 20 decembrie 2001 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ; s-a admis cererea de revizuire formulată de S.I.R., iar Decizia nr. 127/A din 4 martie 1999, a aceleiaşi curţi de apel, a fost modificată, în sensul respingerii apelului declarat de pârâta SC A.T.D. SA Mioveni, în contra sentinţei nr. 329 din 21 aprilie 1998 a Tribunalului Timiş.
La pronunţarea acestei hotărâri, s-a reţinut că inovaţia realizată de reclamant a fost aplicată în practică de societatea pârâtă pe perioada 1 martie 1992 – 31 decembrie 1997, reţinându-se că, prin sentinţa civilă nr. 329/PI, pronunţată la 21 aprilie 1998 de Tribunalul Timiş, secţia civilă, s-a stabilit corect faptul că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 64/1991, iar reclamantului i se cuvin drepturi băneşti, ca autor al inovaţiei, în condiţiile stabilite de art. 67 din legea menţionată, pentru întreaga perioadă de aplicare a inovaţiei şi în mod corect societatea pârâtă a fost obligată la plata sumei de 120,25 miliarde lei.
La data de 26 februarie 2004, SC A.T.D. SA Colibaşi a formulat cererea de revizuire împotriva deciziei nr. 562 din 12 februarie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, pronunţată în dosarul nr. 780/2002, susţinând că această hotărâre este contrarie deciziei nr. 3326 din 12 octombrie 1999 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă.
În drept au fost invocate prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., precum şi dispoziţiile art. 323, 324 şi 325 din legea procedurală civilă, solicitându-se, totodată, suspendarea executării deciziei atacată cu cerere de revizuire, precum şi a sentinţei civile nr. 329/P.I. din 21 aprilie 1998 a Tribunalului Timiş.
În susţinerea cererii de revizuire, SC A.T.D. SA Colibaşi a invocat următoarele motive:
Că, în fapt:
- s-a purtat un prim proces cu acelaşi obiect, între aceleaşi părţi, respectiv, cel ce a format obiectul dosarului nr. 2815/C/1996 al Tribunalului Timiş, secţia civilă, în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 329/P.I. din 21 aprilie 1998 şi a fost admisă acţiunea reclamantului S.I.R., dispunându-se, în esenţă, obligarea pârâtei la încheierea contractului de recunoaştere, ca autor al invenţiei, în persoana reclamantului şi obligarea pârâtei la plata sumei de 120,25 miliarde lei.
Această hotărâre a fost schimbată, ca urmare a admiterii apelului pârâtei, prin Decizia nr. 127/A din 4 martie 1999 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, care a dispus admiterea în parte a acţiunii reclamantului şi obligarea pârâtei la plata sumei de 115.234.468 lei, hotărâre menţionată prin Decizia nr. 3326 din 12 octombrie 1999 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă.
- al doilea proces, cu acelaşi obiect, s-a purtat între aceleaşi părţi, respectiv, cel ce a făcut obiectul dosarului nr. 7270/COM/2001 al Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, în care s-a pronunţat Decizia nr. 902/A din 20 decembrie 2001, cuprinzând respingerea cererii de revizuire formulată de S.I.R., împotriva deciziei nr. 127/A/1999 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială.
Această hotărâre a fost casată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 562 din 12 februarie 2004. S-a admis cererea de revizuire formulată de S.I.R. împotriva deciziei nr. 127/A/1999 a Curţii de Apel Timişoara, pe care a modificat-o, în sensul că a fost respins apelul declarat de pârâta SC A.T.D. SA, împotriva deciziei nr. 329/P.I./1998 a Tribunalului Timiş.
Revizuienta a susţinut că această ultimă hotărâre a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, este potrivnică cu Decizia nr. 3326 din 12 octombrie 1999, pronunţată de instanţa supremă şi a solicitat admiterea cererii de revizuire şi anularea ei, întrucât:
a – a fost pronunţată de o instanţă de recurs şi evocă fondul;
b – cele două decizii, respectiv, nr. 562 din 12 februarie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială (a cărei anulare se solicită) şi nr. 3326 din 12 octombrie 1999 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă, sunt contradictorii, în sensul că hotărârea, a cărei anulare a fost solicitată de revizuientă, a validat sentinţa deciziei nr. 329/P.I./1998 a Tribunalului Timiş, iar Decizia nr. 3326 din 12 octombrie 1999 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă, a anulat aceeaşi sentinţă;
c – deciziile contradictorii au fost pronunţate.
- în aceeaşi pricină
- între aceleaşi părţi, „care au avut aceeaşi calitate: reclamantul S.I.R. şi pârâta SC A.T.D. SA";
- în două procese diferit.
d – excepţia puterii lucrului judecat a fost nesocotită prin Decizia nr. 562 din 12 februarie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în schimb, Decizia nr. 3326 din 12 octombrie 1999 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă, a rămas definitivă şi irevocabilă, întrucât a fost desfiinţată sau modificată pe calea vreunei căi de atac extraordinare.
Cererea de revizuire nu este întemeiată.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive se poate cere dacă există hotărâri potrivnice, data de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Acest caz de revizuire îşi are suportul legal în respectarea principiului autorităţii lucrului judecat şi urmăreşte anularea ultimei hotărâri pronunţate.
Din analiza textului menţionat rezultă că posibilitatea de a cere revizuirea unor hotărâri potrivnice este supusă, între altele, condiţiei ca acestea să fie date în aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, elemente caracteristice ale autorităţii lucrului judecat prevăzute de art. 1201 C. civ.
Or, în speţă, se constată că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., deoarece soluţiile, despre care se pretinde că ar fi contradictorii, sunt date în aceeaşi cauză, dar pe parcursul mai multor cicluri procesuale determinate de căile de atac folosite de părţile în litigiu, fără să fie încălcată autoritatea de lucru judecat.
S-a pronunţat, la data de 12 octombrie 1999, Decizia nr. 3326 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă, în soluţionarea recursului declarat de reclamantul S.I.R., împotriva deciziei nr. 127/A/1999 a Curţii de Apel Timişoara.
La 25 octombrie 2001, reclamantul S.I.R. a solicitat revizuirea deciziei nr. 127/A/1999 a Curţii de Apel Timişoara, în temeiul prevederilor art. 322 pct. 4 şi 5 C. proc. civ., susţinând că societatea pârâtă a deţinut înscrisuri doveditoare, cu efecte asupra soluţiei pronunţate de instanţă, respectiv, Decizia nr. 785 din 5 martie 1996 a Consiliului Tehnic de Specialitate, prin care s-a abrogat Regulamentul nr. 37 din 2 aprilie 1992 şi s-a emis un nou regulament, precum şi Decizia nr. 1860 din 29 aprilie 1996 a managerului general al SC A.T.D. SA, Normele nr. 5000.10.1008 pentru avize de lucru şi Normele nr. 500.10.015, fişe de continuitate, acte descoperite de revizuient după soluţionarea cauzei.
Nemulţumit de hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, prin respingerea ca inadmisibilă a cererii sale de revizuire, reclamantul a uzitat de calea conferită de lege şi a declarat recurs împotriva hotărârii respective, motivat şi în termenul prevăzut de art. 301 şi 303 C. proc. civ.
Reclamantul se afla, deci, în calea de atac a recursului, în acelaşi proces în care se judeca cu SC A.T.D. SA Colibaşi, încă din anul 1993 şi a prezentat instanţei de recurs sentinţa civilă nr. 10582 din 4 octombrie 2000, pronunţată de Judecătoria Piteşti, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 54 din 14 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Piteşti, prin care s-a stabilit că înscrisul numit „Regulament pentru Înregistrarea, Avizarea, Aplicarea şi Premierea Inovaţiilor nr. 37/1992", emis de SC A.T.D. SA, are un conţinut care nu corespunde realităţii. Instanţele menţionate au reţinut că acest regulament este nul absolut, întrucât are prevederi contrare Legii nr. 64/1991, intrată în vigoare la 21 ianuarie 1992.
Nefiind îndeplinite cerinţele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., respectiv, avându-se în vedere că hotărârile calificate de revizuientă ca fiind contradictorii sunt, de fapt, hotărâri pronunţate în aceeaşi cauză, pe parcursul mai multor cicluri procesuale, determinate de căile de atac exercitate de părţi, cererea de revizuire formulată, în cauză, de SC A.T.D. SA Colibaşi urmează a se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de SC A.T.D. SA Colibaşi, împotriva deciziei nr. 562 din 12 februarie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 29 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3148/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3130/2004. Comercial → |
|---|
