ICCJ. Decizia nr. 3150/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3150/2004
Dosar nr. 2321/2004
Şedinţa publică din 30 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 121, pronunţată, la data de 28 ianuarie 2003, de Judecătoria Dej, s-a respins acţiunea reclamantei, Primăria municipiului Dej, prin care aceasta a solicitat să se constate încetarea de drept a contractului de închiriere nr. 286/1999 şi evacuarea pârâtei din spaţiul închiriat.
Cererea reconvenţională formulată de pârâta SC H.O.R. SRL Dej a fost admisă prin aceeaşi sentinţă, iar reclamanta a fost obligată la plata sumei de 119.720.650 lei, reprezentând valoarea lucrărilor efectuate în spaţiul închiriat, sumă ce a fost compensată cu chiria datorată de pârâtă, suma de plată reţinută în sarcina reclamantei fiind de 83.570.650 lei.
Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie în anulare reclamanta Primăria municipiului Dej, prin care a invocat prevederile art. 317 alin. (1) C. proc. civ., în argumentarea cărora a susţinut că litigiul a fost soluţionat de o instanţă necompetentă material.
Judecătoria Dej, prin sentinţa nr. 2100, pronunţată la data de 29 octombrie 2003, a respins contestaţia în anulare ca inadmisibilă, pentru motivul că nu era îndeplinită condiţia cerută de art. 317 alin. (1) C. proc. civ., şi anume, ca hotărârea să fie irevocabilă, iar motivele prevăzute de alin. (1) şi (2) din acelaşi articol să nu fi fost invocate pe calea apelului sau recursului.
Sentinţa nr. 2100 din 29 octombrie 2003, pronunţată în dosarul nr. 2384/2003, a fost menţinută de Curtea de Apel Cluj, care, prin Decizia nr. 19/2004, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei Primăria municipiului Dej.
Instanţa de apel a reţinut, în considerentele deciziei, că, potrivit art. 317 alin. (1) C. proc. civ., prima frază, motivele referitoare la competenţa instanţei puteau fi invocate pe calea recursului.
Împotriva deciziei pronunţată de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs reclamanta, Primăria municipiului Dej, prin care a invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. fără să le argumenteze în fapt, separat.
În esenţă, recurenta a susţinut că instanţa a interpretat greşit prevederile art. 317 alin. (1) C. proc. civ. ,atunci când a reţinut că motivele puteau fi invocate pe calea apelului sau recursului, întrucât dispoziţiile articolului citat nu sunt imperative.
În realitate, a mai susţinut recurenta, instanţa nu a avut în vedere faptul că a invocat art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care se referă la situaţia pronunţării hotărârilor cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privind competenţa, excepţie pe care instanţa avea obligaţia să o invoce din oficiu.
Recursul este nefondat.
Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, admisibilă numai în cazurile limitativ enumerate de lege, iar textele care o prevăd sunt de strictă interpretare.
Condiţiile de admisibilitate, ce vizează această cale de retractare a unei hotărâri irevocabile, se desprind din dispoziţiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ., aşa cum a reţinut instanţa de apel.
Prima condiţie vizează, de fapt, obiectul contestaţiei (hotărârile irevocabile) în timp ce a doua condiţie restrânge admisibilitatea contestaţiei în anulare, prin faptul că impune cerinţa ca motivul pe care se sprijină să nu poată fi invocat pe calea apelului sau recursului.
Prin urmare ori de către ori partea are la dispoziţie cel puţin una din căile de atac de reformare şi nu o foloseşte nu poate opta pentru contestaţia în anulare.
Aşadar, cea de-a doua condiţie de admisibilitate interzice opţiunea între contestaţia în anulare şi căile de reformare (apelul şi recursul).
Asupra acestui aspect, care vizează admisibilitatea, recurenta nu a insistat cu argumente care să înlăture această concluzie a instanţei de apel, dar a insistat asupra faptului că, în realitate, a invocat motivul prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care vizează norme de ordine publică ce au fost încălcate de instanţa de fond.
Este adevărat că motivul al doilea al contestaţiei în anulare (obişnuită) se referă la pronunţarea unei hotărâri cu încălcarea normelor de competenţă materială, dar analiza admisibilităţii contestaţiei în anulare primează.
Recurenta a considerat, în alţi termeni, că, de vreme ce normele de competenţă materială sunt de ordine publică, instanţa avea obligaţia să le analizeze şi din oficiu.
Susţinerea nu poate fi primită, întrucât din textele care reglementează contestaţia în anulare (obişnuită) rezultă că se poate critica o hotărâre irevocabilă numai pentru neexaminarea motivelor de nulitate invocate de parte, nu şi pentru cele pe care instanţele puteau să le invoce din oficiu.
Aşa fiind, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta, Primăria municipiului Dej, împotriva deciziei nr. 19 din 13 ianuarie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 30 septembrie2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3066/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3148/2004. Comercial → |
|---|
