ICCJ. Decizia nr. 3202/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3202/2004
Dosar nr. 8000/2004
Şedinţa publică din 30 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 4858 din 30 octombrie 2003, Judecătoria Brăila a respins acţiunea formulată de reclamanta SC R.C.O. SRL Brăila, împotriva pârâtului, Consiliul Local al Municipiului Brăila. A respins cererea reconvenţională formulată de pârât împotriva reclamantului.
Pentru a se pronunţa astfel, s-a reţinut că în cauză nu poate fi constatată nulitatea absolută a contractului de concesiune, întrucât aceasta presupune încheierea unui act nevalabil, care nu a respectat o normă ce ocroteşte un interes general. Mai mult, cauzele de nulitate absolută sunt expres şi limitativ prevăzute de lege, or, prin contractul de concesiune, reclamanta a înţeles să dea posibilitatea pârâtei să achite taxa respectivă într-un termen determinat, iar reclamanta şi-a asumat această obligaţie.
Cât priveşte cererea reconvenţională de obligare a reclamantei-pârâte la plata sumei de 448.037.297 lei, instanţa de fond a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile OG nr. 61/2002, aşa cum a fost modificată, în sensul că suma reprezintă o creanţă bugetară, iar recuperarea acesteia este supusă normelor speciale în materie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul, Consiliul Local al Municipiului Brăila, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin Decizia nr. 446/A din 30 martie 2004, a respins apelul, ca nefondat. A fost menţinută, astfel, soluţia pronunţată de judecătorie, dar cu o altă motivare în ce priveşte cererea reconvenţională, şi anume, ca fiind incidente în cauză reglementările referitoare la regimul concesiunilor, respectiv, prin actul adiţional nr. 1, de reziliere a contractului de concesiune, părţile au convenit şi asupra daunelor datorate, astfel că pretenţia reactualizării sumei cu titlu de participare la licitaţie este nefondată, actul adiţional fiind semnat fără obiecţiuni.
Pentru acest considerent a fost respinsă şi critica reclamantei-pârâte, făcute în faza procesuală a apelului prin întâmpinare, privind nedatorarea vreunei sume. În ceea ce priveşte contravaloarea folosinţei terenului, care nu a făcut obiectul actului adiţional, pârâta-reclamantă nu a produs nici o probă asupra întinderii acestuia, reţine Curtea de Apel Galaţi, astfel că şi această critică a fost respinsă.
La data de 29 aprilie 2004, pârâtul Consiliul Municipal Brăila a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 şi 303 C. proc. civ.
La termenul de judecată de astăzi, 30 septembrie 2004, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia de necompetenţă materială a judecătoriei în soluţionarea litigiului, în raport cu natura comercială a cauzei.
Din examinarea actelor dosarului, Curtea reţine că, în cauză, obiectul dedus judecăţii îl constituie contractul de concesiune nr. 29/33732, încheiat între Consiliul Local Municipal Brăila şi SC R.C.O. SRL Brăila, a cărui nulitate absolută se cere a fi constatată, precum şi pretenţii derivând din neexecutarea acestui contract.
Natura juridică a cauzei este, aşadar, una comercială, în raport cu prevederile art. 56 C. com., care stipulează următoarele: „Dacă un act este comercial numai pentru una din părţi, toţi contractanţii sunt supuşi, în ce priveşte acest act, legii comerciale, afară de dispoziţiunile privitoare la persoana chiar a comercianţilor şi de cazurile în care legea nu dispune altfel".
Prin urmare, în speţă, procesul prin care se cere constatarea nulităţii absolute a contractului de concesiune, contract comercial pentru cesionar, urmează a fi judecat potrivit regulilor comerciale, în considerarea prevederilor art. 56 C. com.
Aşa fiind, Curtea va admite excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei în soluţionarea pricinii în fond, va admite recursul, va casa ambele hotărâri şi va trimite cauza, spre competentă soluţionare în primă instanţă, la Tribunalul Brăila.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepţia necompetenţei materiale.
Admite recursul declarat de pârâtul, Consiliul Local al Municipiului Brăila, împotriva deciziei nr. 446/A din 30 martie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi sentinţa nr. 4858 din 30 octombrie 2003 a Judecătoriei Brăila şi trimite cauza, spre competentă soluţionare, Tribunalului Brăila.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 30 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3218/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3293/2004. Comercial → |
|---|
