ICCJ. Decizia nr. 3170/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3170/2004
Dosar nr. 4522/2004
Şedinţa publică din 30 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea introdusă la Judecătoria Galaţi, creditoarea SC CNF G.N.V. SA Giurgiu a solicitat, în conformitate cu art. 372, 373 şi 7208 C. proc. civ., prin executorul judecătoresc, încuviinţarea executării silite împotriva debitoarei SC M.C. SRL Galaţi, în dosarul de executare nr. 1197/239/2003.
Judecătoria Galaţi, prin încheierea pronunţată la data de 27 noiembrie 2003, a respins cererea, cu motivarea că petiţionarul nu a depus Decizia a cărei încuviinţare o solicită, cu menţiunea „irevocabilă" sau investită cu formulă executorie, aşa încât a considerat că nu sunt îndeplinite cerinţele legale pentru încuviinţarea executării silite.
Soluţia a fost menţinută de Curtea de Apel Galaţi, care, prin Decizia nr. 26 din 14 ianuarie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de creditoarea SC CNF G.N.V. Giurgiu, împotriva încheierii de respingere a cererii de încuviinţare a executării silite.
Curtea de apel a reţinut că hotărârile judecătoreşti pronunţate în materie comercială se aduc la îndeplinire prin executare silită, numai dacă, potrivit art. 7209 C. proc. civ., poartă menţiunea că sunt „irevocabile". Cum, în cauză, hotărârea nu poartă această menţiune, s-a apreciat că soluţia primei instanţe este legală.
Împotriva deciziei pronunţată în apel, a declarat recurs creditoarea SC CNF G.N.V. Giurgiu, prin care a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în argumentarea căruia a formulat următoarele critici:
1. Art. 720 alin. (9) C. proc. civ. se referă la faptul că nu mai este necesară încuviinţarea executării de către judecătorie, ci direct de către executorul judecătoresc.
2. Art. 7208 C. proc. civ. face referire la faptul că, în materie comercială, hotărârile date în primă instanţă sunt executorii şi, nu cum reţine instanţa de apel, că ele sunt executorii doar dacă poartă menţiunea că sunt irevocabile.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
1. „Pentru hotărârea judecătorească dată în materie comercială, care se aduce la îndeplinire prin executare silită, hotărârea purtând menţiunea că este irevocabilă, constituie titlu executoriu, fără efectuarea altor formalităţi".
Textul art. 7209 C. proc. civ., redat mai sus, se referă în adevăr la hotărârile irevocabile date în materie comercială, care constituie titluri executorii, fără alte formalităţi şi nu la încuviinţarea executării silite, care se declanşează la cererea executorului judecătoresc adresată instanţei.
Această cerere trebuie însoţită de titlul executoriu, ori, aşa cum s-a reţinut în apel, în alţi termeni, cererea de încuviinţare a executării silite nu a fost însoţită de o hotărâre care să poarte menţiunea „irevocabilă", hotărâre care, prin ea însăşi, constituie titlu executoriu, fără efectuarea altor formalităţi.
Noţiunea de „formalităţi" nu se referă la procedura încuviinţării care se declanşează odată cu cererea de executare formulată de creditor, aşa cum a argumentat recurenta, atunci când a citat dispoziţiile art. 7209 C. proc. civ.
2. Şi cea de-a doua critică este nefondată, întrucât art. 7208 C. proc. civ. stabileşte regula, potrivit căreia hotărârile în materie comercială sunt executorii, iar aceste dispoziţii se completează cu cele citate mai sus, care se referă la titlul executoriu, mai precis la faptul că hotărârea dată în materie comercială, care poartă menţiunea „irevocabilă", constituie titlu executoriu, fără alte formalităţi.
Aceste texte se armonizează, de altfel, cu dispoziţiile art. 372 C. proc. civ., care dispun că executarea silită se efectuează numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti ori a altui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Prin urmare, nu se poate crea confuzie între noţiunea de „executorie" şi titlu executoriu, aşa cum sugerează recurenta, atunci când citează art. 7208 C. proc. civ.
În principiu, pentru a putea constitui titlu executoriu, în baza căruia să se solicite încuviinţarea executării silite, hotărârea trebuie să fi rămas definitivă sau să fi devenit irevocabilă.
Această cerinţă a caracterului definitiv ori irevocabil, rezultă din coroborarea art. 372, 374 alin. (1), 376 alin. (1) şi art. 379 C. proc. civ., prin care se dispune că numai hotărârile care au rămas definitive sau irevocabile pot fi investite cu formulă executorie, cu excepţia încheierilor executorii, a hotărârilor executorii provizorii şi, desigur, cu excepţia hotărârilor irevocabile, pronunţate în materie comercială, care sunt titluri executorii, fără îndeplinirea altor formalităţi.
În consecinţă, pentru motivele arătate, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea CNF G.N.V. SA Giurgiu, împotriva deciziei nr. 26/A din 14 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 30 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3312/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3666/2004. Comercial → |
|---|
