ICCJ. Decizia nr. 3245/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3245/2004
Dosar nr. 1693/2003
Şedinţa publică din 5 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă constată;
Prin acţiunea formulată de Ministerul de Interne, prin direcţia juridică, a chemat în judecată pe pârâtul I.N.C.D.T. Râmnicu Vâlcea, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 434.244.440 lei, reprezentând contravaloarea neachitată a pazei militare de care a beneficiat, în perioada octombrie 1997 – decembrie 1999; 477.012.277 lei, reprezentând penalităţi de întârziere aferente debitului calculate până la 10 ianuarie 2002, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa nr. 547/COM din 7 iulie 2000, Tribunalul Vâlcea a admis acţiunea şi a obligat-o pe pârâtă la plata sumelor de 434.244.440 lei contravaloare pază militară şi 477.012.277 lei penalităţi de întârziere.
Prin Decizia nr. 18/A/C din 25 iunie 2003, pronunţată în fond, după casare, Curtea de Apel Piteşti a admis apelul formulat de pârâtul I.N.C.D.T. a anulat sentinţa pronunţată de Tribunalul Vâlcea şi, pe fond, a obligat pârâtul la plata sumelor de 434.244.440 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de pază militară şi 477.012.277 lei penalităţi de întârziere.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că sentinţa pronunţată de instanţa este lovită de nulitate prevăzută de art. 105 – 108 C. proc. civ., întrucât cauza a fost soluţionată cu încălcarea dispoziţiilor art. 85, 87 pct. 1 C. proc. civ., citaţia fiind primită de altă societate. Au fost aplicate în cauză şi dispoziţiile art. 297 alin. (2) teza II C. proc. civ., ca urmare a modificărilor aduse de OG nr. 138/2000.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că acţiunea formulată este întemeiată în raport cu dispoziţiile art. 969 C. civ., necontestată sub aspectul cuantumului de către pârâtă.
Împotriva deciziei nr. 18/A/C din 25 iunie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, pârâtul I.N.C.D.T. Vâlcea a declarat recurs, criticând-o ca fiind nelegală, întrucât sau încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. şi s-a pronunţat pe fondul cauzei, fără a acorda părţilor cuvântul pe acest aspect, încălcându-se prin aceasta şi principiile oralităţii şi contradictorialităţii.
Recursul s-a întemeiat de dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Examinând legalitatea deciziei pronunţate în raport cu criticile formulate, se constată că recursul declarat este întemeiat.
Din examinarea practicalei deciziei recurate rezultă că instanţa de apel a pus în discuţia părţilor doar nulitatea hotărârii primei instanţe, pentru încălcarea dispoziţiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ., dar s-a pronunţat şi asupra aspectelor de fond, fără a acorda cuvântul părţilor pe acest aspect.
Potrivit art. 297 alin. (2) C. proc. civ., instanţa a solicitat ca părţile să pună concluzii pe posibilitatea casării sentinţei cu trimitere spre rejudecare sau dacă există altă modalitate de soluţionare.
De asemenea, instanţa nu a pus în discuţia părţilor concludenţa probelor solicitate la 18 septembrie 2002, în raport cu dispoziţiile art. 295 alin. (2) şi art. 292 C. proc. civ.
O altă omisiune a instanţei o reprezintă nepronunţarea pe fondul cererii de chemare în garanţie formulate de ministerul tutelar al recurentei.
Menţiunile din încheierea de la apel, privind nesusţinerea cererii de chemare în garanţie, nu pot avea valoarea unei renunţări la cerere, faţă de dispoziţiile art. 246 alin. (1) şi art. 69 alin. (1) C. proc. civ., neexistând cerere expresă semnată de directorul recurentei.
În acest mod, instanţa de apel a încălcat şi principiul oralităţii prevăzute de art. 127 C. proc. civ., precum şi principiul contradictorialităţii prevăzut de art. 129 alin. (2) teza II C. proc. civ., considerente faţă de care hotărârea pronunţată este lovită de nulitate.
Astfel fiind, potrivit art. 304 pct. 5 C. proc. civ., se va admite recursul declarat şi va fi casată Decizia pronunţată, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceiaşi instanţă de apel.
Cu ocazia rejudecării se vor avea în vedere şi celelalte motive de recurs invocate de recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul I.N.C.D.T. Râmnicu Vâlcea, împotriva deciziei nr. 18/A/C din 25 iunie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe, pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 5 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3452/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3241/2004. Comercial → |
|---|
