ICCJ. Decizia nr. 3551/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3551/2004
Dosar nr. 4666/2004
Şedinţa publică din 12 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 7431 din 8 octombrie 2003, Judecătoria Ploieşti a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.N.P. P.SA, sucursala Peco Neamţ, şi a obligat pârâta S.N.T.F.M. C.F.R.M. SA, sucursala Iaşi, la plata sumei de 14.801.528 lei, reprezentând contravaloare marfă, constatată lipsă la destinaţie, cu cheltuieli de judecată.
Prin aceeaşi sentinţă, s-a respins acţiunea formulată de reclamantă faţă de pârâtele S.N.P. P.SA Piteşti şi SC P.T.S. SA Ploieşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă, s-a reţinut că, potrivit avizelor de însoţire a mărfii şi scrisorilor de trăsură, pârâta, S.N.P. P.SA, sucursala A.R.P. Piteşti, a expediat reclamantei S.N.P. P.SA, sucursala Peco Neamţ, prin intermediul SC P.T.S. SA Ploieşti, vagoane încărcate cu 94.250 kg. benzină, acestea ajungând la destinaţie cu scurgeri din conţinut la ventilul central, cu sigiliile rupte şi joc bolţ la capacul domei, potrivit actelor de recepţie întocmite la destinaţie, constatându-se o lipsă de 270 kg. produs petrolier la vagonul 1682 şi 250 kg. produs petrolier la vagonul cu terminaţia 5592, valoarea prejudiciului fiind de 14.801.528 lei.
Motivează instanţa de fond că, întrucât, în timpul transportului pe calea ferată, au fost înregistrate lipsuri cantitative şi sigilii lipsă, potrivit art. 82.1 din Regulamentul de transport pe calea ferată, răspunzător de paguba produsă este cărăuşul, fapt pentru care a fost obligat la despăgubiri.
Apelul declarat de cărăuş, împotriva sentinţei menţionate, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 127 din 11 februarie 2004.
S-a reţinut, în pronunţarea acestei hotărâri, că angajarea răspunderii cărăuşului s-a făcut întemeiat, faţă de constatarea lipsurilor la destinaţie, cu procesul-verbal preliminar din 16 iunie 2003 şi procesul-verbal de recepţie nr. 236 din 17 iunie 2002, prin care s-a reţinut sosirea vagoanelor cu urme de violare. Lipsa cărăuşului la constatare, prin refuzul participării, a fost suplinită de participarea delegatului neutru.
Împotriva acestei ultime hotărâri, cărăuşul a declarat recurs, susţinând că actele de constatare a lipsurilor cantitative nu sunt opozabile, fiind întocmite unilateral, după eliberarea transporturilor şi semnarea de primire în registru veghetor, astfel că greşit a fost angajată răspunderea sa.
Recursul este întemeiat.
Potrivit art. 83.1 din Regulamentul de transport pe căile ferate din România, aprobat prin OG nr. 41/1997, „calea ferată este răspunzătoare pentru paguba care rezultă din pierderea totală sau parţială şi din avarierea mărfii survenită din momentul primirii la transport şi până la eliberare (...)".
Prin art. 83.2 din Regulamentul de transport pe C.F.R. se prevede că sarcina probei, referitoare la faptul că avarierea mărfii s-a produs pe timpul transportului şi din vina cărăuşului, revine celui care reclamă.
În speţă, destinatara-reclamantă nu a făcut dovada că lipsurile au existat în momentul eliberării transporturilor, pentru că, în această situaţie, nu trebuia să semneze de primirea expediţiei fără obiecţii în Registrul veghetor, ci să solicite şefului de staţie întocmirea procesului-verbal de constatare în prezenţa acestuia, pentru a-i fi opozabil.
Ca urmare recursul urmează să fie admis, Decizia atacată să fie modificată în sensul admiterii apelului cărăuşului împotriva sentinţei Judecătoriei Ploieşti, care va fi schimbată în sensul respingerii acţiunii şi faţă de S.N.T.F.M. C.F.R.M. SA, sucursala Iaşi, cu obligarea intimatei-reclamante la plata sumei de 1.280.000 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R.M. SA, sucursala Iaşi, împotriva deciziei nr. 127 din 11 februarie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o modifică, în sensul că admite apelul aceleiaşi părţi împotriva sentinţei nr. 7431 din 8 octombrie 2003 a Judecătoriei Ploieşti, pe care o schimbă în sensul că respinge acţiunea reclamantei S.N.P. P. SA, sucursala Peco Neamţ., Piatra Neamţ.
Obligă intimata-reclamantă la plata sumei de 1.280.000 lei cheltuieli de judecată în apel şi recurs către pârâta S.N.T.F.M. C.F.R.M. SA, sucursala Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 12 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3552/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3455/2004. Comercial → |
|---|
