ICCJ. Decizia nr. 3571/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3571/2004
Dosar nr. 7801/2004
Şedinţa publică din 12 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC P. SA Ploieşti, a chemat în judecată pe pârâtele C.F.R. M. Bucureşti, S.N.P. P., sucursala Cluj şi sucursala A. Piteşti, solicitând obligarea acestora la plata sumelor de 1.423.796 lei, reprezentând taxe de transport şi de 140.179 lei cheltuieli de judecată.
Judecătoria Ploieşti, prin sentinţa civilă nr. 9770 din 19 decembrie 2003, a respins acţiunea, considerând că reclamanta nu a făcut dovada numărului de transporturi efectuate şi a taxelor pentru fiecare transport, aferente lipsurilor cantitative descoperite.
Curtea de Apel Ploieşti, soluţionând apelul declarat de reclamantă, prin Decizia nr. 281 din 8 aprilie 2004, a respins cererea.
Instanţa de apel a reţinut că refuzul de plată a cotei din valoarea taxelor de transport aferente mărfurilor lipsă la destinaţie, pe care destinatara mărfurilor a practicat-o este justificată, atâta timp cât nu s-a stabilit culpa în producerea prejudiciului.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că în baza acordului încheiat cu S.N.P. P. şi C.F.R. M. are obligaţia să aplice ştampila pe scrisoarea de trăsură, făcând dovada achitării transportului. În condiţiile în care marfa a ajuns cu lipsuri cantitative la destinaţie, fără ca mijlocul de transport să fie violat, vinovăţia nu poate aparţine decât expeditorului SC P., sucursala A. Piteşti. Dacă însă transportul a fost violat, răspunzător este cărăuşul C.F.R. M., Agenţia Teritorială Cluj.
Pe aceste temeiuri, recurenta consideră că în mod greşit instanţa de apel, a reţinut imposibilitatea stabilirii culpei cărăuşului în lipsa unei acţiuni a destinatarului.
Recursul este nefondat şi va fi respins, pentru considerentele ce se vor expune:
În baza contractului de prestări servicii, reclamanta este obligată să plătească taxele de transport aferente mărfurilor livrate, urmând a le recupera de la destinatar. Făcând dovada că a primit o cantitate mai mică din marfa expediată, destinatarul a refuzat plata sumei de 1.423.796 lei aferentă lipsurilor cantitative. În acelaşi timp, transportatorul a fost eliberat la destinaţie.
Pe de altă parte, culpa cărăuşului nu a fost dovedită, iar beneficiar al taxelor de drum nu este C.F.R. M. Cluj.
Instanţa de apel a aplicat judicios art. 8552 din Regulamentul de transport C.F.R., apreciind că numai sucursala P. Cluj Napoca, destinatarul transportului, are acţiune împotriva cărăuşului şi numai în cadrul acestui raport se poate stabili vinovăţia acestuia.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei nr. 281 din 8 aprilie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC P. SA Ploieşti, împotriva deciziei nr. 281 din 8 aprilie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3577/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3552/2004. Comercial → |
|---|
