ICCJ. Decizia nr. 4033/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4033/2004
Dosar nr. 1275/2003
Şedinţa publică din 26 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta, C.I.M. Timişoara, a chemat-o în judecată pe pârâta B.D.F. SA Cluj-Napoca, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună rezilierea contractului de asociere în participaţiune nr. 1109 din 12 mai 1992 şi evacuarea pârâtei din spaţiul, proprietatea reclamantei, situat în Timişoara str. G., nr. 2, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Timiş, prin sentinţa civilă nr. 1337/PI din 20 septembrie 2000, a admis acţiunea reclamantei C.I.M. Timişoara, împotriva pârâtei B.D.F. SA Cluj Napoca, prin administrator judiciar SC R.V.A. SA Bucureşti.
A dispus rezilierea contractului de asociere în participaţiune nr. 1109 din 12 mai 1992, încheiat între reclamantă şi pârâtă.
A dispus evacuarea pârâtei din spaţiul, proprietatea reclamantei, situat în Timişoara, str. G., nr. 2, înscris în C.F. nr. 97566 Timişoara nr. top 1179 – 1181, 1185, 1189/11179 – 1181, 1185, 1189 – 1190/5, 1182, 1187 – 1188/2.
A obligat-o pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.100.000 lei.
Prin Decizia civilă nr. 342 din 2 aprilie 2001, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a anulat, ca netimbrat, apelul reclamantei C.I.M. Timişoara.
A respins apelul pârâtei B.D.F. SA Cluj Napoca, sucursala Timişoara, împotriva aceleiaşi sentinţe, precum şi cererea de intervenţie a SC C.A.S. SRL Timişoara.
Împotriva acestei ultime hotărâri, pârâta B.D.F. SA Cluj a declarat recurs, admis de Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, cu Decizia nr. 6699 din 12 noiembrie 2002, hotărârea atacată fiind casată, cu trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului, reţinându-se, în esenţă, că, faţă de necomunicarea sentinţei, greşit s-a reţinut depăşirea termenului de recurs.
În rejudecare, după casare, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 18/A din 5 mai 2003, a respins apelul pârâtei B.D.F. SA Cluj Napoca, sucursala Timiş.
În pronunţarea acestei decizii, s-a reţinut că hotărârea instanţei de fond, prin care s-a dispus rezilierea contractului de asociere în participaţiune şi evacuarea pârâtei din spaţiul ce constituie obiectul contractului, este temeinică şi legală. Pârâta nu a îndeplinit obligaţiile din contract, de a pune la dispoziţia reclamantei un pachet de acţiuni echivalent cu valoarea imobilului, de 30 milioane lei, în 1992, precum şi obligaţia de a vărsa anual dividendele cuvenite acestor acţiuni.
S-a mai reţinut că, prin contract, nu s-a prevăzut nici o situaţie exoneratoare de răspundere în îndeplinirea obligaţiilor asumate (situaţii de faliment, reorganizare).
Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs la 13 iunie 2003, în temeiul art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ., formulând următoarele critici:
- hotărârea instanţei de apel este insuficient motivată, iar instanţa a interpretat greşit contractul de asociere în participaţiune, întrucât nu suntem în prezenţa unei rezilieri, ci a rezoluţiunii contractului.
- obligaţia de predare către cooperativă a celor 6.000 acţiuni, echivalente cu 30 milioane lei, a fost îndeplinită, întrucât Adunarea Generală a Acţionarilor băncii, întrunită la data de 12 noiembrie 1993, a aprobat majorarea capitalului social cu imobilul în litigiu, moment de la care reclamanta a devenit acţionară şi, în această calitate, a şi încasat, cu anticipaţie, dividende în primul an, în sumă de 14 milioane lei.
- nu s-a făcut dovada neîndeplinirii obligaţiilor asumate în totalitate. Că, oricum, părţile nu au prevăzut răspunderea în cazul intervenirii unor situaţii ce împiedică executarea, cum ar fi falimentul sau reorganizarea.
- nu s-a avut în vedere că, în cadrul asocierii, părţile participă la beneficii şi pierderi, deci, reclamanta şi-a asumat riscul pierderilor suferite de bancă. Ca urmare, sancţiunea neexecutării contractului putea interveni numai dacă banca, deşi funcţională, nu-şi îndeplinea obligaţiile.
Recursul este nefondat şi urmează să fie respins pentru următoarele motive:
Criticile recurentei, referitoare la insuficienta motivare a apelului, sunt de respins, instanţa analizând, cu referire la clauzele contractuale, art. 4 şi art. 7 din contractul de asociere în participaţiune, modul de îndeplinire a obligaţiilor de către pârâtă. Sunt respinse convingător şi argumentat şi susţinerile privind dobândirea proprietăţii imobilului.
Criticile recurentei privind greşita reţinere a rezilierii contractului, pe motiv că nu suntem în prezenţa rezoluţiunii, nu-şi au temei.
Prin contract, părţile au prevăzut rezilierea contractului pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate.
Pronunţarea rezilierii contractului de către instanţă s-a întemeiat pe analizarea clauzelor şi a efectelor asocierii în participaţiune.
Contractul a fost valid la data încheierii în 1992 şi-a produs efectele în parte, pârâta recurentă beneficiind de folosinţa imobilului, iar reclamanta încasând o mică parte din dividende, în avans, 14 milioane lei, după cum susţine chiar recurenta. Ca urmare, desfiinţarea contractului cu executare succesivă, determinat de neîndeplinirea obligaţiilor uneia din părţi, intervine pentru viitor, din ziua pronunţării rezilierii, iar nu operează pentru trecut, nefiind neregularităţi sancţionate cu rezoluţiunea.
- Susţinerile recurentei, în sensul îndeplinirii obligaţiei asumate, de a preda reclamantei cele 6.000 acţiuni, echivalentul a 30 milioane lei, reprezentând valoarea imobilului în 1992, sunt fără temei.
Aprobarea Adunării Generale a Acţionarilor B.D.F. SA din 12 noiembrie 1993, de a majora capitalul social cu imobilul, proprietatea C.I.M., nu a produs efecte, această hotărâre nefiind urmată de procedura prevăzută de Legea nr. 31/1990, privind modificarea actelor constitutive ale societăţii.
Ca urmare, fără temei susţine recurenta că şi-a îndeplinit obligaţia predării acţiunilor către intimată.
Pe de altă parte, C.I.M. a adus în asociere doar atributul folosinţei imobilului, iar nu proprietatea acestuia.
Nu pot fi primite nici susţinerile recurentei, în sensul asumării de către intimată a unor riscuri în cazul contractului de asociere în participaţiune.
Participarea părţilor la beneficii şi pierderi se referă numai la activitatea din cadrul asocierii în participaţiune, iar nu la suportarea pierderilor din activitatea proprie a unei părţi, în speţă, falimentul, reorganizarea recurentei.
În speţă, C.I.M. şi-a îndeplinit obligaţia de a preda imobilul în folosinţă, conform obligaţiilor contractuale, numai că banca nu şi-a respectat obligaţiile asumate, privind acordarea de acţiuni şi dividende, astfel că întemeiat s-a dispus rezilierea contractului şi evacuarea pârâtei.
Asocierea în participaţiune, contract sinalagmatic, nu-şi putea continua existenţa întemeiat numai pe îndeplinirea obligaţiilor uneia din părţi, în speţă, nefiind cazul invocării riscului contractual.
Faţă de cele de mai sus, hotărârea atacată fiind temeinică şi legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta E.U.B SA Bucureşti (fosta B.D.F. SA) împotriva deciziei nr. 18 A din 5 mai 2003 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 26 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4032/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4272/2004. Comercial → |
|---|
