ICCJ. Decizia nr. 4125/2004. Comercial
| Comentarii |
|
Prin încheierea din Camera de Consiliu, pronunțată la data de 3 decembrie 2003, Judecătoria Ploiești a admis cererea de executare silită formulată de Biroul Executorului Judecătoresc M.S. și a încuviințat executarea silită a deciziei Tribunalului Prahova nr. 1055/2003.
Apelul formulat de debitoarea, SC L.A. SRL, împotriva menționatei hotărâri a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr. 232, pronunțată la data de 03 februarie 2004, cu motivarea că încheierea atacată este legală și temeinică întrucât, în cauză, sunt îndeplinite condițiile privind executarea silită a titlului executor, decizia Tribunalului Prahova nr. 1055/2003, irevocabilă, ce a stabilit în sarcina apelantei obligarea de plată a sumei de 3.000.000 lei, pe care aceasta nu a înțeles să o îndeplinească de bună voie.
împotriva deciziei pronunțată în apel a formulat recurs apelanta debitoare, SC L.A. SRL, invocând ca temei de drept al cererii sale dispozițiile art. 304 pct. 6, pct. 9 și pct. 10 C. proc. civ.
în motivarea recursului s-a arătat, în principal, că instanța de apel, omițând soluția propusă de apelantă de a respinge cererea de executare silită ca rămasă fără obiect, având în vedere că după primirea somației suma în litigiu a fost achitată, a pronunțat o hotărâre "minus petita", contrară legii, față de prematuritatea cererii dedusă judecății, formulată anterior comunicării somației și a nesocotit dovezile care probau atitudinea șicanatorie a creditorului S.L.I.S. SC L.A. SRL Ploiești față de debitoare, prin promovarea altei cereri de executare silită, cum ar fi cea a deciziei Tribunalului Prahova nr. 296/2003.
Intimatul creditor a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului, apreciind ca fiind neîntemeiate criticile recurentei.
Recursul este nefondat.
Cum art. 304 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nu mai cuprinde, după modificarea ce i-a fost adusă prin O.U.G. nr. 138/2000, ipoteza "minus petita" invocată, și cum acest motiv de recurs are ca finalitate respectarea principiului disponibilității procesuale, în conformitate cu care instanța este obligată să se pronunțe, asupra și în limitele obiectului litigiului, se constată că, față de critica ce vizează soluția propusă de apelantă pentru soluționarea cererii în discuție, menționatele dispoziții nu au incidență în cauză.
Cu privire la critica nelegalității hotărârii atacate, este de observat că formalitatea înștiințării debitorului prin somația, prevăzută de art. 387 C. proc. civ., nu se constituie în condiție prealabilă depunerii cererii de executare silită, fiind ulterioară încuviințării acesteia, așa încât excepția prematurității pentru motivul invocat nu se justifică, iar examinarea actelor și lucrărilor dosarului relevă că, în speță, încuviințarea executării silite a titlului executor de către instanța de executare s-a făcut cu respectarea procedurii, prevăzută de art. 3731și cerințelor art. 3711,art. 374 și art. 379 C. proc. civ. cum, cu justețe, a reținut și instanța de apel, aspecte ce înlătură această critică întemeiată pe art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.
Având în vedere că înscrisurile depuse în dosarul de apel în justificarea pretinsei atitudini șicanatoare a creditorului față de debitoare nu sunt hotărâtoare, pentru dezlegarea pricinii, se constată neîndeplinirea cerințelor art. 304 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ.
Așa fiind, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de apelanta debitoare SC L.A. SRL, împotriva deciziei menționate.
în baza art. 274 alin. (1) C. proc. civ., Curtea a obligat recurenta să plătească intimatului creditor suma de 5.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței fiscale depusă la dosar.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4130/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4231/2004. Comercial → |
|---|
