ICCJ. Decizia nr. 4132/2004. Comercial
| Comentarii |
|
Societatea A.A.F. S.A.A.F. SA, a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 1097 din 15 februarie 2002, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție.
Cererea a fost înregistrată sub nr. 2969 din 1 martie 2004 și s-a întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Motivându-și acțiunea revizuenta susține că H.G. nr. 27 din 15 ianuarie 2004, publicată în M. Of. nr. 72 din 28 ianuarie 2004, care confirmă apărările și excepțiile formulate de revizuentă, îndeplinește condițiile cerute de lege, pentru a fi considerat un act nou, preexistent la data pronunțării cât și imposibilitatea producerii lui în proces, fiind determinat în cauză.
Revizuenta precizează că hotărârea, deși a fost publicată după pronunțarea hotărârii, conține în anexă un act preexistent, respectiv situația completă a obiectivelor.
Au fost anexate la dosar: decizia nr. 1097 din 15 februarie 2002 a Curții Supreme de Justiție, decizia nr. 444 din 27 iunie 2001 a Curții de Apel Pitești, sentința nr. 198 din 1 martie 2001 a Tribunalului Vâlcea, copia Hotărârii nr. 27 din 15 ianuarie 2004 și anexele cuprinzând condițiile de închiriere de către C.N.C.F. a unor părți din infrastructura feroviară.
Analizând cererea, în raport de actele depuse instanța constată neîntemeiată cererea de revizuire, pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 198 din 1 martie 2001 a Tribunalului Vâlcea, s-a admis acțiunea reclamantei SC T. SA Brașov, împotriva societății A.A.F. și a fost obligată pârâta la plata sumei de 94.965.566.000 lei contra-valoarea scuturilor metalice blocate în subteran și a lucrărilor nedecontate. A fost reziliat contractul de antrepriză de lucrări încheiat între părți și a fost obligată pârâta la plata sumei de 990.223.660 lei cheltuieli de judecată.
S-a reținut că, în urma contractului nr. 315/1992 și a actului adițional nr. 1/1996, reclamanta se obliga să execute lucrări la linia C.F. Albeni - Secueni - Alunu, iar pârâta S.A.A.F. București, succesoarea Regionalei C.F. Craiova să plătească contra-valoarea lucrărilor.
Prin H.G. nr. 190 din 13 februarie 1997, s-a dispus sistarea construcției la linia de cale ferată, iar dispozitivele de susținere a lucrărilor au rămas blocate pentru a asigura conservarea construcției, situație care nu reprezintă o clauză exoneratoare de răspundere.
Apelul pârâtei a fost respins prin decizia nr. 444 din 27 iunie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, reținându-se că potrivit art. 16.1 din condițiile generale de contractare, materialele blocate în subteran pentru conservarea lucrărilor sistate prin H.G. 190/1997, cât și costurile de întreținere și conservare a construcției cad în sarcina investitorului.
Acțiunea nu a fost considerată prescrisă, întrucât cursul prescripției a fost întrerupt ca urmare a recunoașterii pretențiilor reclamantei, potrivit art. 16 din Decretul 167/1958.
Decizia a fost atacată cu recurs de către pârâtă pentru motive de nelegalitate ce privesc calitatea procesuală pasivă a C.N.C.F. SA, în raport de preluarea investiției de către C.F.R. SA, situație recunoscută prin hotărârea nr. 4 din 14 aprilie 2000, a A.G.A.
Recursul a fost respins prin decizia nr. 1097 din 15 februarie 2002 a Curții Supreme de Justiție, apreciindu-se că, în mod corect s-a reținut transferarea obiectivului de investiții în administrarea pârâtei, fapt ce îi conferă acesteia calitate procesuală pasivă, ea fiind succesoarea în drept a S.N.C.F. și trebuie să plătească despăgubirile izvorâte din raporturile contractuale, întrucât a preluat toate drepturile și obligațiile antecesoarei.
Cererea de revizuire formulată de pârâtă este întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Ipoteza prevăzută de text este aceea a existenței unui înscris doveditor, respectiv un act nou, preexistent, reținut de partea potrivnică sau care n-a putut fi înfățișat dintr-un motiv mai presus de voința părților.
Ceea ce pretinde revizuenta că reprezintă înscris doveditor este însă o H.G. ulterioară pronunțării hotărârii, care cuprinde în anexă un act preexistent ce ar stabili situația completă a obiectivelor.
Acest act normativ nu poate fi considerat ca reprezentând un înscris doveditor, pentru care s-ar putea revizui o hotărâre judecătorească pronunțată anterior apariției acestei Hotărâri de Guvern.
Nefiind îndeplinite condițiile pentru admisibilitatea cererii de revizuire, astfel cum au fost prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., a fost respinsă cererea revizuentei.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4231/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4239/2004. Comercial → |
|---|
