ICCJ. Decizia nr. 4130/2004. Comercial

Decizii ICCJ - Secţia comercială (2004)

Prin contestația la titlu, înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07 iulie 2004, contestatoarea debitoare, SC G. SA a solicitat, în contradictoriu cu intimata creditoare, SC R. SA, stabilirea întinderii și înțelesului dispozitivului deciziei nr. 1814, pronunțată la data de 22 martie 2001, de secția comercială a Curții Supreme de Justiție, cu referire la obligația de plată a penalităților.

în motivarea contestației s-a arătat că instanța de recurs, schimbând, în parte, sentința Tribunalului București nr. 4301 din 11 noiembrie 1997, prin care se respinsese cererea reclamantei SC R. SA de obligare a pârâtei SC G. SA la plata penalităților de întârziere și menținând, după modificarea adusă sentinței, celelalte dispoziții ale acesteia, a lăsat neelucidată problema plății penalităților.

Examinând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor invocate în susținerea contestației, se constată că prin decizia secției comerciale a Curții Supreme de Justiție nr. 1814 din 22 martie 2001, admițându-se recursul formulat de apelanta reclamantă, SC R. SA, împotriva deciziei Curții de Apel București nr. 1334 din 20 septembrie 1998, s-a casat, în parte, această hotărâre, s-a admis apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței Tribunalului București nr. 4301 din 19 noiembrie 1997, care a fost schimbată, în parte, în sensul obligării pârâtei SC G. SA să plătească reclamantei și suma de 220.000.000 lei, cu titlu de penalități, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței ca și dispozițiile deciziei, pronunțată în apel referitoare la apelul pârâtei.

Cum obligația de plată a penalităților, în cuantum de 220.000.000 lei, de către debitoarea SC G. SA creditoarei SC R. SA, rezultă cu claritate, fără echivoc, din dispozitivul contestat al deciziei secției comerciale a Curții Supreme de Justiție nr. 1814 din 22 martie 2001 și cum suma de bani, reprezentând creanța este, astfel, riguros determinată se observă că acest titlu executor este pe deplin lămurit cu privire la înțelesul și întinderea evocatei obligații aparținând debitoarei.

Așa fiind, constatând neîndeplinite, în speță, cerințele art. 399 alin. (1) C. proc. civ., Curtea a respins, ca nefondată, contestația pe care debitoarea, SC G. SA a formulat-o împotriva menționatului titlu executor.

← ICCJ. Decizia nr. 4073/2004. Comercial  ICCJ. Decizia nr. 4125/2004. Comercial →

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4130/2004. Comercial