ICCJ. Decizia nr. 4128/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4128/2004
Dosar nr. 8140/2004
Şedinţa publică din 27 octombrie 2004
Deliberând asupra recursului de faţă,
Reclamanta S.I.F. Banat - Crişana SA Arad a solicitat anularea hotărârii A.G.A. din 31 iulie 2003 privind divizarea SC A. SA Baia Mare.
Acţiunea a fost înregistrată sub nr. 5934 din 26 august 2003 la Tribunalul Maramureş.
Motivându-şi acţiunea, reclamanta arată că hotărârea este nelegală deoarece convocatorul nu a fost comunicat C.N.V.M. încălcându-se dispoziţiile imperative prevăzute de art. 107 din OUG nr. 28/2002.
De asemenea, reclamanta susţine că nu a fost respectată ordinea de zi din convocatorul publicat (M. Of. nr. 1658/14.07.2003) şi nu au fost prezenţi acţionarii reprezentând întregul capital social pentru a hotărî asupra unor aspecte care nu sunt cuprinse în convocator. Cum în convocator nu erau cuprinse propunerile de divizare şi din procesul-verbal al şedinţei A.G.A. rezultă că s-au supus la vot şi s-a hotărât asupra acestor propuneri, se consideră că s-au încălcat dispoziţiile art. 117 alin. (8) şi art. 121 din Legea nr. 31/1990 republicată.
Şi încălcarea art. 109 din OUG nr. 28/2002 şi a art. 236 din Legea nr. 31/1990 sunt invocate ca temei al acţiunii.
Tribunalul Maramureş, prin sentinţa civilă nr. 3028 din 17 noiembrie 2003, a respins acţiunea reclamantei reţinând că partea care solicită anularea hotărârii A.G.A. a făcut ea însăşi propuneri de divizare, dar nefiind aprobată varianta sa a obiectat că nu s-a respectat statutul.
De altfel convocatorul cuprindea menţiunea explicită a tuturor problemelor ce urmau a se discuta inclusiv supunerea la vot a proiectului de divizare. Acest proiect avea caracter pregătitor şi nefiind modificat statutul nu s-au încălcat prevederile art. 16 alin. (6) şi (7).
Referitor la dispoziţiile art. 107 din OUG nr. 28/2002, au fost considerate ca nefiind imperative, iar art. 109 din aceeaşi ordonanţă, se referă la persoane fizice şi nu juridice fiind suficientă împuternicirea neautentificată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta susţinând motive de nelegalitate ce vizează necomunicarea convocatorului către C.N.V.M. astfel cum prevede art. 107 OUG nr. 28/2002, nerespectarea ordinii de zi publicată în M. Of. a cărei modificare era posibilă doar în prezenţa întregului capital social dar această condiţie nu s-a realizat fapt ce atrage nulitatea hotărârii conform art. 117 alin. (8) şi art. 121 din Legea nr. 31/1990.
Şi lipsa procurii autentificate pentru persoanele juridice. astfel cum prevede art. 109 din OUG nr. 28/20002 este considerat motiv de nulitate a hotărârii A.G.A.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia civilă nr. 87 din 19 februarie 2004, a respins apelul reclamantei ca nefondat.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că art. 107 din OUG nr. 28/2002 nu este imperativ neavând nici o sancţiune şi nu a fost dovedit nici un prejudiciu.
Referitor la dispoziţiile art. 109 alin. (2) din OUG nr. 28/2002 care prevăd că reprezentarea acţionarilor în A.G.A. se va putea face şi prin alte persoane decât acţionarii, cu excepţia administratorilor, pe bază de procură specială autentificată, instanţa de apel a apreciat ca fiind corectă interpretarea instanţei de fond că acest text se referă la reprezentarea persoanelor fizice nu cele juridice.
Nici încălcarea dispoziţiilor art. 117 alin. (8) şi art. 121 din Legea nr. 31/1990 nu a fost acceptată de instanţa de apel ca un motiv întemeiat de critică a sentinţei de fond reţinându-se că, în adunarea generală din 31 iulie 2003 nu s-au adoptat hotărâri cu privire la modificarea actului constitutiv, ci s-a făcut doar o prezentare a proiectului de divizare întocmit conform propunerilor şi aprobării de principiu a adunării din 29 mai 2003, hotărârea atacată având doar caracter preparator al proiectului de divizare.
Decizia din apel a fost atacată cu recurs de către reclamantă care susţine motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Se menţionează că art. 107 din OUG nr. 28/2002 are caracter imperativ ca şi art. 109 pct. 2 din aceeaşi ordonanţă, cărora li s-a dat o interpretare greşită fiind obligatorie procura autentică pentru persoanele fizice care reprezintă o persoană juridică.
Se mai susţine că, a fost încălcat art. 117 alin. (8) din Legea nr. 31/1990 deoarece, în adunarea generală s-au adoptat hotărâri cu privire la modificarea actului constitutiv, nu a fost respectată ordinea de zi din convocatorul publicat în M. Of., iar hotărârea A.G.A. nu este doar o aprobare de principiu privind proiectul de divizare ci chiar o hotărâre de divizare.
În cauză a fost formulată cerere de intervenţie de către Universitatea de Vest V.G. din Arad prin care se solicită respingerea recursului declarat de reclamanta S.I.F. Banat Crişana şi se susţine că a fost greşit interpretat art. 109 alin. (1) din OUG nr. 28/2002 nefiind necesară o procură autentificată pentru reprezentantul persoanei juridice.
Se mai arată că însăşi reclamanta a formulat propuneri de divizare şi a prezentat variante care însă nu au fost acceptate de acţionarii societăţii fiind în schimb admisă varianta de divizare propusă de Universitatea de Vest V.G.
Referitor la aplicabilitatea art. 236 din Legea nr. 31/1990 republicată se susţine că aceasta privea o etapă ulterioară A.G.A. din 31 iulie 2003 la care s-au adoptat chestiuni de principiu care urmau să fie puse în aplicare printr-o altă A.G.A. ulterioară, dar care nu a mai avut loc întrucât hotărârea A.G.A. din 31 iulie 2003 a fost atacată.
Cererea de intervenţia fost calificată ca fiind formulată în interesul intimatei pârâte conform art. 49 alin. (1), raportat la alin. (3) C. proc. civ. şi a fost admisă în principiu, în temeiul art. 51 C. proc. civ., la termenul de 15 septembrie 2004.
Recursul declarat de reclamantă este nefondat pentru următoarele considerente:
Referitor la aplicabilitatea şi caracterul imperativ al dispoziţiilor art. 107 şi art. 109 alin. (2) din OUG nr. 28/2002, se constată că societatea A. SA Baia Mare nu poate fi considerată societate deţinută public, în sensul art. 2 din OUG nr. 28/2002, întrucât textul cere fie condiţia ca societatea să fi fost constituită prin subscripţie publică, fie ca acţiunile acesteia să facă obiectul unei oferte publice regulat promovate şi încheiate cu succes.
La dosarul de fond s-a depus extras din pagina R. a societăţii pârâte susţinându-se ipoteza a II-a textului care defineşte societatea deţinută public.
Reclamanta omite însă a face referire şi dovezi cu privire la rezultatul ofertei publice. Fără constatarea transmiterii efective a acţiunilor societăţii pârâte ca urmare a ofertei publice regulat promovate nu se poate susţine că aceasta ar fi devenit o societate deţinută public.
Cu aceeaşi motivare se va constata că nici dispoziţiile art. 109 alin. (2) din OUG nr. 28/2002 nu au fost încălcate, nu în sensul menţionat de instanţe că nu este obligatorie procura autentică, ci în sensul că aceste dispoziţii nu se aplică societăţii pârâte nefiind o societate deţinută public. Pentru aceste motive este fără relevanţă caracterul imperativ al art. 107 şi art. 109 din OUG nr. 28/2002.
În ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 117 alin. (8) din Legea nr. 31/1990, corect au reţinut instanţele că hotărârea adoptată nu reprezintă o modificare a actului constitutiv ci doar o prezentare a proiectului de divizare conform aprobării de principiu din 29 mai 2003, hotărârea având caracter preparator al proiectului de divizare. De altfel, se constată că însăşi reclamanta a făcut propuneri de divizare şi pentru că propunerea sa nu a fost aprobată invocă nerespectarea ordinii de zi din convocatorul publicat în M. Of.
Chiar dacă nu au insistat în analiza aplicabilităţii art. 236 din Legea nr. 31/1990 republicată, instanţele au făcut referire la ipoteza acestui text arătând că hotărârea din 31 iulie 2003 nu este ea însăşi cea de divizare ci doar o aplicare a hotărârii din 29 mai 2003 reprezentând o fază pregătitoare a proiectului de divizare stabilind varianta agreată de majoritatea acţionarilor astfel că nu era necesar ca hotărârea să includă cerinţele prevăzute de art. 236 din Legea nr. 31/1990 republicată.
Aşadar, nu se poate reţine neanalizarea acestei apărări şi nici greşita aplicare a textului din art. 236 din Legea nr. 31/1990 republicată.
Negăsindu-se întemeiate motivele de recurs invocate de reclamantă urmează a fi respins recursul acesteia.
Pentru considerentele care determină respingerea recursului se va admite cererea de intervenţie formulată de Universitatea de Vest Vasile Goldiş – Arad.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.I.F. B.C. SA Arad împotriva deciziei nr. 87 din 19 februarie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Admite cererea de intervenţie formulată de Universitatea de Vest V.G. Arad, în favoarea intimatei pârâte SC A. SA Baia Mare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 27 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4136/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4127/2004. Comercial → |
|---|
