ICCJ. Decizia nr. 4195/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4195/2004
Dosar nr. 2647/2004
Şedinţa publică din 28 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 2087 din 19 septembrie 2003, Judecătoria Constanţa a încuviinţat cererea de începere a procedurii de executare silită formulată de creditorul SC D. SA Constanţa în baza procesului verbal de actualizare întocmit de executorul Judecătoresc S.C.A., în dosarul de executare nr. 325/2003, în baza sentinţei nr. 13070 din 26 noiembrie 2000 a Judecătoriei Constanţa.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de executare a apreciat că în cauză sunt îndeplinite prevederile art. 3731 C. proc. civ.
Împotriva acestei încheieri debitoarea F. SA Bucureşti a declarat apel criticile formulate privind:
- depăşirea atribuţiilor conferite de lege instanţei de executare, în sensul că aceasta a acordat creditoarei mai mult decât s-a cerut;
- neîndeplinirea de către înscrisul depus la instanţa de executare a condiţiilor prevăzute de lege pentru ca acesta să prezinte titlu executoriu.
Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, prin Decizia nr. 54/ C din 19 ianuarie 2004, a admis apelul declarat de debitoare şi a schimbat în tot încheierea atacată, în sensul că a respins cererea de încuviinţare a executării silite.
În motivarea acestei decizii, instanţa de control judiciar a apreciat că în cauză au fost încălcate dispoziţiile legii execuţionale, cu referire la punerea în executare a unui proces verbal de reactualizare a sumei ulterior încetării executării silite, ca urmare a realizării integrale a obligaţiei prevăzută în titlul executoriu.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, creditoarea SC D. SA Constanţa a declarat recurs, invocând cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia şi modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul respingerii apelului declarat de debitoare împotriva hotărârii instanţei de executare.
Recurenta a susţinut că hotărârea nu este motivată, instanţa de apel neprocedând la o analiză a apărărilor părţilor şi înlăturarea motivată a susţinerilor, aceasta mulţumindu-se a copia considerentele altei hotărâri judecătoreşti.
În acest sens, recurenta a arătat că procedura de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite este una necontencioasă şi drept urmare pe această cale sumară nu pot fi formulate alte apărări decât cele privind existenţa titlului executoriu şi a caracterului cert, lichid şi exigibil al creanţei, apărare ce nu a fost avută în vedere de către instanţa de control judiciar.
Pe de lată parte, art. 3711 C. proc. civ., nu prevede un termen până la care se poate formula o cerere în temeiul acestui text, aşa încât aceasta poate fi formulată oricând în cadrul termenului de prescripţie, ca atare hotărârea atacată este greşită şi sub acest aspect.
În fine, în mod greşit s-a reţinut că executarea silită a încetat.
Recursul nu este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Examinând cauza sub aspectul primei critici, se constată că aceasta este neîntemeiată.
Hotărârea atacată este suficient motivată, conform art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
Nu s-ar putea reţine că asemănarea sau chiar identitatea unor considerente ar putea constitui motiv de nelegalitate, în raport de împrejurarea că o hotărâre judecătorească conformă legii şi adevărului este urmarea unui silogism judiciar corect aplicat. Drept urmare, cum procesul intelectiv trebuie să fie acelaşi, identitatea sau, după caz, asemănarea dintre stări de fapt şi norme legale incidente, duce în mod necesar la considerente identice sau respectiv, asemănătoare, cu referire la substanţa acestora.
Cu referire la cea de a doua critică urmează a se constata că însăşi recurenta - creditoare arată, cu referire la suma de 782.000.038 lei, cu titlul executoriu reprezentat de sentinţa ne.13070 din 16 noiembrie 2000 a Judecătoriei Constanţa, investită cu titlu executoriu, a fost executată.
Susţinerea recurentei – creditoare este confirmată de actele dosarului.
Criticile recurentei privesc, cu privire la hotărârea instanţei de control judiciar, refuzul încuviinţării cererii de investire cu formulă executorie a procesului verbal de actualizare a sumei datorate, ulterior executării titlului menţionat.
Or, sub aspectul acestei critici, hotărârea este temeinică şi legală, executarea silită încetând în temeiul art. 3715 C. proc. civ. Este de reţinut în acest sens că sintagma „se va proceda şi la actualizare ei" din art. 2712 alin. (3) C. proc. civ., cantonează explicit această operează ca posibil a fi efectuată în cadrul executării începute şi nefinalizate, aşa încât critica privind lipsa unui termen pentru realizarea actualizării, cu trimitere la termenul general de prescripţie, se constată a fi neîntemieată, inaptă a duce la altă concluzie.
Ca atare, încuviinţarea începerii unei noi executări silite era supusă condiţiilor legii execuţionale, cu referire specială la dispoziţiile art. 376 şi art. 379 C. proc. civ.
În fine, prin procesul verbal a cărui investire cu formulă executorie s-a cerut, era vizată stabilirea altor obligaţii de plată decât cele stabilite prin hotărârea judecătorescă executată, aşa încât în mod legal s-a reţinut că executarea nu poate fi încuviinţată, faptul că acestea ar putea fi considerate sume subsecvente şi decurgând din titlul executoriu fiind lipsit de relevanţă, atâta timp cât actualizarea sumei nu a fost cerută în condiţiile legii execuţionale sau constatarea dreptului nu a fost cerută în condiţiile legii procesuale civile.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, constatând că motivele invocate de creditoare nu sunt întemeiate, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, şi va menţine hotărârea atacată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea SC D. SA Constanţa împotriva deciziei nr. 54/ C din 19 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4221/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4141/2004. Comercial → |
|---|
