ICCJ. Decizia nr. 4065/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4065/2004
Dosar nr. 1036/2003
Şedinţa publică din 26 octombrie 2004
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 4 aprilie 1999, Banca D.F. SA Cluj Napoca, sucursala Alba Iulia, a formulat în numele debitoarei sale SC A. SA comuna Sântimbru, Jud. Alba, o acţiune oblică, soluţionată de Judecătoria Alba Iulia la data de 26 octombrie 2000.
Prin sentinţa civilă nr. 6136/2000 Judecătoria Alba Iulia, Jud. Alba a admis acţiunea formulată de reclamanta Banca D.F. SA Cluj Napoca, sucursala Alba Iulia (în prezent E.B. SA Alba Iulia) în contradictoriu cu SC C. SRL Sântimbru, Primăria comunei Sântimbru şi SC A. SA Sântimbru şi a dispus anularea adeverinţei nr. 174 din 1 februarie 1999, eliberată de Primăria comunei Sântimbru, anularea încheierii de intabulare nr. 1186 din 9 februarie 1999 a Judecătoriei Alba Iulia, secţia carte funciară, radierea menţiunilor făcute în C.F. nr. 1043.
S-a avut în vedere la pronunţarea acestei hotărâri că pârâta SC A. SA Sântimbru a contractat de la bancă în anul 1993 un credit, care a fost garantat între altele şi cu o clădire denumită sediu administrativ de 272,65 mp.
Ulterior construcţia fiind înstrăinată către SC C. SRL Sântimbru, instanţa a apreciat că banca a fost prejudiciată prin lipsirea de garanţia constituită în favoarea sa, în calitate de creditoare.
Această soluţie a fost menţinută prin Decizia civilă nr. 2406 din 26 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, pronunţată în dosarul nr. 3266/2001 al acestei instanţe.
Prin acţiunea din 25 mai 1999, reclamanta B., sucursala Alba Iulia fostă D.F. (în prezent E.B. SA Alba Iulia) a formulat o cerere de chemare în judecată a debitoarei SC A. SA Sântimbru şi a solicitat următoarele:
- să se constate că în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, debitoarea este în încetare de plăţi;
- să decidă falimentul societăţii;
- să se dispună ridicarea dreptului administratorilor de a conduce societatea;
- să se hotărască ca o parte din pasivul societăţii să fie suportat de către membrii organelor de conducere, potrivit art. 123 din Legea nr. 64/1995.
În cauză a fost desemnat ca lichidator judiciar T.I.
Ulterior reclamanta a solicitat înlocuirea lichidatorului şi includerea în actul debitoarei SC A. SA a imobilului construcţie pentru care, între timp, se judecase (sentinţa civilă nr. 6136/2000 a Judecătoriei Alba Iulia).
Tribunalul Alba prin încheierea din 19 septembrie 2002, pronunţată în Camera de Consiliu de către Judecătorul Sindic, în dosarul nr. 2102/1999 a respins cererea creditoarei E.B. SA, sucursala Alba Iulia, pentru înlocuirea lichidatorului judiciar T.I. şi includerea în patrimoniul debitoarei SC A. SA a acelui imobil.
Prin aceeaşi încheiere s-a admis cererea terţului SC C. SRL, în sensul că nu s-a inclus în patrimoniul debitoarei aceleaşi construcţii.
S-a dispus continuarea procedurii falimentului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs creditoare E.B. SA, sucursala Alba Iulia, care a fost respins prin Decizia civilă nr. 51/2003 din 13 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
SC E.B. SA, sucursala Alba Iulia a formulat cerere de revizuire, împotriva deciziei nr. 51/2003 din 13 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, susţinând că este potrivnică cu Decizia nr. 2406/2001 a Curţii de Apel Alba Iulia.
În susţinerea cererii sale revizuienta a solicitat să se constate că prin Decizia nr. 2406/2001, s-a dispus radierea din Cartea Funciară a înscrierii SC C. SRL şi s-a dispus revenirea la situaţia anterioară a imobilului înscris în Cartea Funciară sub nr. 1043, aparţinând SC A. SA.
Referitor la acelaşi imobil, prin Decizia nr. 51/2003 a aceleiaşi instanţe s-a stabilit că nu este proprietatea SC A. SA, ci a SC C. SA, ignorând dispoziţiile cuprinse în Decizia nr. 2406/2001.
S-au invocat în drept prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Cererea de revizuire este nefondată.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi părţi, având aceleaşi calităţi.
Acest caz de revizuire îşi are suportul legal în respectarea principiului autorităţii lucrului judecat şi urmăreşte anularea ultimei hotărâri pronunţate.
Din analiza textului menţionat rezultă că posibilitatea de a cere revizuirea unor hotărâri potrivnice este supusă, între altele, condiţiei ca acestea să fie date în aceeaşi pricină, între aceleaşi părţi, având aceeaşi calitate, elemente caracteristice autorităţii lucrului judecat (art. 1201 C. civ.).
Ori, în speţă se constată că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., deoarece prin hotărârea ce se pretinde a fi potrivnică a fost anulat un act administrativ şi o încheiere de inabulare în C.F. dispunându-se revenirea la situaţia anterioară de proprietate, reclamanta era creditoare, însă pârâta SC C. SA nu mai are calitatea de pârâtă, ci are aceeaşi calitate de creditoare în cauza ce are ca obiect constatarea unui bun ce aparţine societăţii falite.
În consecinţă cererea de revizuire formulată de creditoare, potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de SC E.B. SA, sucursala Alba Iulia, împotriva deciziei nr. 51 din 13 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 26 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4078/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3456/2004. Comercial → |
|---|
