ICCJ. Decizia nr. 4253/2004. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 28 iunie 2002 la Tribunalul Teleorman, reclamanta SC E.O. SA, sucursala Alexandria a solicitat obligarea pârâtei SC E. SA la plata sumei de 2.812.422.169 lei, reprezentând contravaloarea energiei electrice furnizate, majorări de tarif și penalități de întârziere.
Tribunalul Teleorman prin sentința comercială nr. 2061, pronunțată la data de 1 septembrie 2003, admite acțiunea și obligă pârâta la plata sumei de 2.812.422.169 lei, contravaloarea energiei electrice furnizate de reclamantă majorări de tarif și penalități de întârziere.
împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta invocând motive de nelegalitate și netemeinicie, susținând că și-a achitat integral suma datorată pentru energia electrică furnizată de reclamantă.
Curtea de Apel București, secția a VI a comercială, prin decizia comercială nr. 142, pronunțată la 16 aprilie 2004, anulează ca netimbrat apelul declarat de pârâtă, reținând în considerentele deciziei că pârâta, deși a fost încunoștințată prin citația emisă pentru termenul din 16 aprilie 2004, să achite taxa judiciară de timbru în sumă de 28.109.611 lei și timbru judiciar în sumă de 50.000 lei, nu a făcut dovada plății sumelor datorate cu acest titlu.
în contra acestei decizii a declarat recurs, în termen legal pârâta SC E. SA Alexandria, solicitând casarea deciziei și trimiterea cauzei spre o nouă judecată curții de apel.
în motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică hotărârea atacată sub aspectul aplicării greșite a legii, susținând că în mod greșit instanța de apel a respins în baza art. 156 C. proc. civ., cererea pentru lipsă de apărare pe care a formulat-o la termenul din 16 aprilie 2004, instanța trebuia să aplice prevederile art. 126 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Curtea de apel a procedat corect făcând aplicarea dispozițiilor legale incidente, respectiv art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, față de împrejurarea că pârâta deși încunoștințată prin citație despre taxele datorate nu a făcut dovada plății lor, până la termenul stabilit respectiv 16 aprilie 2004.
împrejurarea că pârâta a solicitat la 16 aprilie 2004 termen pentru lipsă de apărare, indiferent de soluția instanței pe această cerere, nu era de natură să exonereze pârâta de îndeplinirea obligației de plată anticipată a taxelor judiciare de timbru datorate, în condițiile în care a fost încunoștințată cu privire la cuantumul lor.
Termenul pentru lipsă de apărare, se acordă, pentru motive temeinic justificate, în vederea acordării posibilității părții să-și angajeze un apărător, și nu pentru a amâna îndeplinirea obligației legale de plată a taxelor de timbru datorate.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., înalta Curte, a respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4248/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4420/2004. Comercial → |
|---|
