ICCJ. Decizia nr. 4248/2004. Comercial
Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 15316 din 28 noiembrie 2003, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta D.T. BV și a obligat în solidar pârâții SC P.H. SA și D.E. la plata sumei de 2.129,41 euro, cu titlu de despăgubiri și la dobânda legală aferentă, calculată de la data pronunțării hotărârii până la achitarea integrală a debitului.
Prin aceeași sentință, s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecată față de pârâta SC M. SA.
în considerentele sentinței s-a reținut de către intimat că la data de 16 ianuarie 1998, pârâtul D.E. prepus al pârâtei SC P.H. SA, conducând autoturismul pe raza localității Poeni, județul Cluj, a produs un accident rutier, în care a fost avariat autotractorul proprietatea reclamantului; că la stabilirea cuantumului despăgubirilor acordate s-a avut în vedere contravaloarea pieselor și manoperei stabilită, prin raportul de expertiză coroborat cu înscrisurile aflate la dosar și răspunsurile părților la interogator.
împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții SC P.H. SA și D.E., solicitând admiterea apelului, anularea sentinței și pe fond, respingerea cererii de renunțare la judecată față de pârâta SC M. SA, suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 35 din Legea 64/1995, față de împrejurarea că pârâta SC M. SA, se află în procedura de faliment.
Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 121 din 5 aprilie 2004, anulează ca netimbrat apelul declarat de pârâți, constatând că apelanții nu s-au conformat obligației de plată a taxei judiciare de timbru, în cuantum de 2.877.420 lei și timbru judiciar de 30.000 lei, deși au fost încunoștințați, prin citația emisă pentru termenul de judecată despre sumele datorate cu titlu de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
în contra acestei decizii a declarat recurs pârâții SC P.H. SA și D.E., invocând ca motive de nelegalitate prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
în dezvoltarea motivelor de recurs pârâții susțin următoarele:
- au fost încălcate dispozițiile art. 156 C. proc. civ., instanța de apel nefăcând nici o referire la cererea prin care se solicită pentru termenul din 5 aprilie 2004, amânarea judecății cauzei pentru lipsă de apărare;
- au fost aplicate greșit prevederile art. 11, raportat la art. 2 din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, deoarece prin apelul declarat a criticat hotărârea fondului numai sub aspectul acceptării, contrar legii, a cererii reclamantei de renunțare la judecată față de pârâta SC M. SA, și refuzul suspendării judecății cauzei în baza art. 35 din Legea nr. 64/1996. Astfel, susține recurenta, taxa de timbru în valoare de 342.000 lei achitată la data depunerii cererii de apel făcea dovada îndeplinirii obligațiilor sale, în condițiile în care nu a contestat cuantumul despăgubirilor la care a fost obligată.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Prin cererea de apel, pârâții critică sentința fondului numai sub aspectul cererii reclamantei de renunțare la judecată față de pârâta SC M. SA, primită de instanță și a neaplicării art. 35 din Legea nr. 64/1995 față de împrejurarea că pârâta, companie asigurări, se află în procedură de faliment.
Potrivit art. 11 din Legea nr. 146/1997, cererile pentru exercitarea apelului se taxează cu 50% din: 1) taxa datorată pentru cerere sau acțiunea neevaluabilă în bani soluționată de prima instanță; 2) taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani.
Prin urmare, instanța de apel, în mod greșit a reținut obligația pârâților de a achita o taxă judiciară de timbru de 2.877.420 lei, calculată la valoarea sumei la care au fost obligați (sumă pe care nu o contestă), taxa legal datorată fiind 68.000 lei, sumă pe care pârâta SC P.H. SA, a achitat-o la data depunerii cererii de apel, potrivit chitanței nr. 77854 din 5 februarie 2004.
Astfel fiind, înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ., raportat la art. 313 C. proc. civ., a admis recursul, a casat decizia atacată și a trimis cauza aceleiași instanțe, pentru soluționarea pe fond a apelului.
← ICCJ. Decizia nr. 4247/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4253/2004. Comercial → |
---|