ICCJ. Decizia nr. 4165/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4165/2004
Dosar nr. 206/2004
Şedinţa publică din 28 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 3333 din 26 aprilie 2001, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a respins, ca rămasă fără obiect, acţiunea formulată de reclamantul S.N.M. ş.a privind anularea hotărârii pentru rezolvarea contestaţiei la licitaţia cu ofertă în plic sigilat la S.C. R. SA Sibiu, înregistrată sub nr. 243/512 din 2 aprilie 1998, admiterea contestaţiei la Decizia de adjudecare la licitaţia din data de 23 martie 1998, recunoaşterea ofertei grupului pe care îl reprezintă ca fiind singura ofertă depusă şi trecerea la negociere directă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, la data de 2 martie 1998 a avut loc la sediul F.P.S., Direcţia Teritorială Sibiu, licitaţia publică cu ofertă în plic sigilat pentru vânzarea pachetului de 40 % acţiuni deţinute la S.C. R. SA Sibiu.
Reclamanţii au susţinut că, până la ora 9,00, au fost depuse la secretariat oferte în plic sigilat de către C.I. şi B.M., în numele unui grup de investitori.
Deşi oferta depusă de C.I. nu era însoţită de documentele prevăzute în dosarul de prezentare, comisia de licitaţie l-a declarat câştigător pe acesta.
Reclamanţii şi-au precizat acţiunea, în sensul că au solicitat anularea deciziei de adjudecare la licitaţia desfăşurată în 23 martie 1998, constatarea că oferta acestora este singura depusă şi obligarea F.P.S. la începerea negocierilor.
Însă, din actele dosarului rezultă că licitaţia menţionată a fost anulată prin hotărârea din 31 martie 1998 şi, prin urmare, implicit a fost anulată şi hotărârea de adjudecare.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 1136 din 6 septembrie 2001, a respins, ca nefondat, apelul declarat împotriva hotărârii primei instanţe de reclamantul S.N.M., în nume propriu şi ca mandatar al reclamanţilor B.M., D.C.R., F.I.A. şi M.A., în contradictoriu cu pârâta A.P.A.P.S.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că dispoziţiile legale nu prevedeau obligativitatea prezentării certificatului de bonitate sau a altui înscris echivalent din partea ofertanţilor, iar adjudecatarul a depus toate documentele prevăzute în dosarul de prezentare.
Prin Decizia nr. 5108 din 17 septembrie 2002, Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, a admis recursul declarat de reclamanţi împotriva acestei din urmă hotărâri şi a trimis cauza la aceeaşi instanţă în vederea rejudecării apelului declarat de reclamantul M.S.N.
S-a reţinut că primul motiv de apel priveşte nelegalitatea hotărârii primei instanţe şi la acesta nu s-a răspuns.
Totodată, deşi prima instanţă a respins acţiunea pe excepţie, instanţa de control judiciar a examinat cauza pe fond, cu încălcarea principiului neînrăutăţirii situaţiei în propria cale de atac.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 49 din 24 octombrie 2003, în rejudecare, a respins apelul ca nefondat.
Instanţa de control judiciar a reţinut că hotărârea atacată este corectă, în raport de împrejurarea că, anulându-se licitaţia din 23 martie 1998, a fost anulată implicit şi Decizia de adjudecare a pachetului de acţiuni, aşa încât acţiunea a rămas fără obiect.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamantul S.N.M., în nume propriu şi ca mandatar al apelanţilor menţionaţi a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ.
Recurentul a formulat următoarele critici:
- instanţa de apel a încălcat principiul disponibilităţii, reţinând în mod greşit obiectul cererii de chemare în judecată;
- instanţa a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile legii speciale aplicabile şi nu s-a pronunţat asupra dovezilor administrate în cauză care probau faptul că hotărârea nr. 243/512 din 2 aprilie 1998 a comisiei de rezolvare a contestaţiilor a fost desfiinţată;
- instanţa nu a intrat în cercetarea fondului.
În concluzie, reclamantul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Dosarul cauzei a fost trimis instanţei de apel, urmare admiterii recursului declarat de reclamanţi, în vederea rejudecării apelului în limitele motivelor invocate.
Declarând recurs împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, în rejudecare după casare, reclamanţii formulează critici cu privire la nesoluţionarea unor motive de apel, care nu a fost însă formulate prin apelul declarat de către aceştia împotriva hotărârii primei instanţe.
Or, instanţa de apel, în rejudecare, avea a se pronunţa exclusiv asupra motivelor de apel, în număr de două, formulate de reclamanţi, în limitele casării, ceea ce a şi făcut.
Ca atare, Decizia atacată nu este supusă nici unuia din cazurile de modificare invocate de reclamanţi.
Examinând hotărârea atacată, se constată că în mod legal instanţa de apel, în rejudecare, s-a pronunţat asupra ineficienţei juridice a actului subsecvent ca urmare a anulării actului principal, respectiv a licitaţiei.
Totodată, în consens cu instanţa de recurs, instanţa de apel a reţinut în mod judicios că erorile asupra calităţii părţilor fac obiectul procedurii prevăzute în art. 281 C. proc. civ. şi nu justifică admiterea apelului pe acest motiv, în raport că pretinsele erori nu privesc legalitatea şi temeinicia hotărârii primei instanţe.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii M.S.N., B.M., D.C.R., F.I.A. şi M.A., împotriva deciziei nr. 49 din 24 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4024/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5087/2004. Comercial → |
|---|
