ICCJ. Decizia nr. 4184/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4184/2004
Dosar nr. 777/2004
Şedinţa publică din 28 octombrie 2004
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 18 septembrie 2001 SC M. SA, s-a adresat secţiei comerciale şi de contencios administrativ, solicitând obligarea SC S. SA, la plata sumei de 381.445,70 dolari S.U.A., reprezentând diferenţă neachitată din preţul mărfii, la daune interese constând în dobânda la contul curent în valută de la data la care scadenţa de plată a expirat, până la 24 ianuarie 2000 şi în dobânda legală de 6% pe an prevăzută de art. 4 din OG nr. 9/2000 începând cu 25 ianuarie 2000, până la data plăţii efective, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
Acţiunea a fost precizată la data de 25 octombrie 2001 în sensul că daunele interese pretinse constă în dobânda la contul curent în valută (dolari S.U.A.), calculată de la 27 mai 1998 până la 25 ianuarie 2000 (78.981,21 dolari S.U.A.), plătibilă şi prin echivalent în lei la cursul oficial de schimb al B.N.R. din data efectuării plăţii, solicitând a se dispune şi actualizarea, în acest caz, a echivalentului în raport cu rata inflaţiei aplicabilă la data plăţii efective şi în dobânda legală prevăzută de art. 3 din OG nr. 9/2000, după apariţia acestui act normativ, pentru obligaţii băneşti, calculată din 26 ianuarie 2000, până la 12 septembrie 2001, data promovării acţiunii (6.534.615.238 lei), urmând a se dispune şi actualizarea acestei sume în raport de rata inflaţiei aplicabilă la data plăţii efective.
Cu acest prilej, reclamanta solicită a se obliga pârâta la 253.071.858 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa nr. 3464 din 19 noiembrie 2002, secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Hunedoara, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea secţiei comerciale a Curţii de Apel Alba Iulia, având în vedere valoarea obiectului acţiunii.
La Curtea de Apel Alba Iulia, reclamanta depune la 12 februarie 2003 o notă precizatoare a acţiunii, în care arată că menţine pretenţiile formulate iniţial, dar că, datorită scurgerii timpului şi efectului inflaţiei, echivalentul în lei al diferenţei de preţ neachitate este de 11.510.886.889 lei, al dobânzii la contul curent în valută este de 2.383.415.974 lei, iar al dobânzii legale este de 6.534.615.238 lei.
În urma administrării probelor şi a examinării apărărilor părţilor, secţia comercială şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Alba Iulia, a pronunţat sentinţa civilă nr. 100 din 9 aprilie 2003, prin care a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta la plata sumei de 293.945,70 dolari S.U.A. reprezentând pretenţii (diferenţă neachitată de preţ al mărfurilor), a sumei de 28.701,99 dolari S.U.A., reprezentând dobândă legală şi a sumei de 125.060.393.411 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cererea de instituire a unui sechestru asigurător asupra bunurilor proprietate a pârâtei, formulată la 14 martie 2003 a fost respinsă pentru neîndeplinirea cerinţelor art. 591 şi art. 596 C. proc. civ., reţinându-se şi împrejurarea că nu a mai fost susţinută.
Stabilirea valorii datorate cu titlu de diferenţă de preţ s-a făcut ţinând cont de raportul de expertiză contabilă efectuată în cauză.
S-a apreciat de instanţă că pârâta datorează, în baza art. 43 C. com. şi al OG nr. 9/2000, cu titlu de dobândă legală raportată la suma neachitată aferentă perioadei 26 ianuarie 2000, 12 septembrie 2001, suma de 28.701,99 dolari S.U.A.
Cererea de completare a dispozitivului sentinţei, în sensul inserării obligării pârâtei şi la plata sumei de 78.981,21 dolari S.U.A., reprezentând despăgubiri echivalente cu dobânda la contul curent în valută, cerere asupra căreia instanţa a omis a se pronunţa, a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 269 din 27 august 2003 a secţiei comerciale şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Alba Iulia, care a constatat că nu sunt întrunite cerinţele art. 2812 C. proc. civ., întrucât instanţa s-a pronunţat asupra tuturor pretenţiilor formulate, admiţându-le numai în parte.
Împotriva acestei hotărâri părţile au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.
Prin recursul declarat pârâta critică hotărârea primei instanţe pentru neluarea măsurii suspendării judecării cauzei până la finalizarea supravegherii financiare speciale a societăţii pârâte, măsură bazată pe prevederile Legii 137/2002 de accelerare a privatizării, completată cu OUG nr. 208/2002, întemeindu-şi calea de atac pe prevederile art. 304 pct. 9 şi 10 şi art. 312 C. proc. civ.
Conform art. 3021 C. proc. civ., în forma în vigoare la data uzării de calea de atac, recurenta avea obligaţia să îşi motiveze cererea ori să precizeze că motivele vor fi depuse prin memoriu separat.
Din modul cum a fost redactată cererea, nu rezultă nici existenţa situaţiei invocate, care o justifică, nici a perioadei de timp în care această măsură poate fi luată, aşa încât aceasta echivalează cu o nemotivare a recursului.
Nu rezultă din cererea de recurs că motivele vor fi depuse prin memoriu separat, ea nefăcând acest lucru nici la termenul acordat în acest sens.
Ca atare, recursul acestei părţi urmează a fi constatat nul, în baza art. 3021 şi art. 306 C. proc. civ.
În motivarea recursului declarat de reclamantă, limitat expres la sentinţa civilă nr. 100 din 9 aprilie 2003 a secţiei comerciale şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Alba Iulia, se arată că prima instanţă nu a justificat în nici un mod motivul pentru care a acordat credit expertizei efectuate în cauză, negând realitatea desprinsă din probele cu înscrisuri existente la dosar, că aceasta nu s-a pronunţat în nici un mod asupra cererii de acordare a unor daune interese (78.981,21 dolari S.U.A.) echivalente cu dobânda la contul curent în valută, că s-a încălcat cadrul procesului cu care a fost sesizată, constatând prin considerente străine pricinii că pârâta a făcut dovada plăţii comisionului de 1,5% datorat reclamantei, că s-a acordat ceea ce nu a fost cerut, obligând pârâta la plata dobânzii prevăzute de art. 4 din OG nr. 9/2000, deşi a fost cerută dobânda prevăzută de art. 3 din OG nr. 9/2000 şi că au fost acordate eronat şi nemotivat cheltuielile de judecată.
Examinând cel de al doilea motiv de recurs, se constată că acesta este întemeiat.
Într-adevăr, prima instanţă nu a examinat în nici un mod cererea reclamantei de acordare a unor despăgubiri la nivelul dobânzii cuvenite la contul curent în valută.
Această neexaminare nu poate fi acoperită de admiterea în parte a acţiunii, în primul rând pentru că nu există nici o motivare de această natură şi în al doilea rând pentru că admiterea în parte este o soluţie ce acoperă şi modul în care au fost soluţionate celelalte capete de cerere, pentru care instanţa a manifestat preocupare, aşa încât formula nu reprezintă un temei pentru concluzia pronunţării şi asupra capătului de cerere menţionat.
Ca atare, hotărârea atacată urmează a fi casată, conform art. 312 alin. (3) C. proc. civ., soluţia privind în întregime hotărârea atacată întrucât aspectul invocat influenţează şi soluţionarea celorlalte capete de cerere, trimiţându-se cauza spre rejudecare Tribunalului Hunedoara, competent conform art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
În situaţia creată, examinarea celorlalte susţineri devine inutilă, urmând ca aceasta să se facă cu prilejul rejudecării cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC M. SA Bucureşti.
Casează sentinţa nr. 100 din 9 aprilie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, şi trimite cauza spre judecare în primă instanţă la Tribunalul Hunedoara.
Constată nul recursul declarat de pârâta SC S. SA împotriva aceleiaşi sentinţe.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4419/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3199/2004. Comercial → |
|---|
