ICCJ. Decizia nr. 4402/2004. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea formulată la Tribunalul Buzău reclamanta A.P.A.P.S. București, a chemat în judecată pe pârâta SC P. SA Buzău, pentru a fi obligată la plata sumei de 111.989.406 lei, reprezentând daune interese moratorii calculate la nivelul dobânzilor bonificate B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an.
Tribunalul Buzău, prin sentința nr. 69 din 5 februarie 2001 a admis acțiunea și a obligat-o pe pârâtă la plata daunelor moratorii în valoare de 111.969.406 lei.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că pârâta i-a achitat cu întârziere dividendele pentru anul financiar 1997.
Sentința pronunțată a fost apelată de pârâta SC P. Buzău.
Curtea de Apel Ploiești a admis apelul pârâtei, a schimbat în tot sentința și pe fond a respins acțiunea.
Intimata reclamantă a fost obligată la plata sumei de 3.751.582 lei cheltuieli de judecată către pârâta apelantă.
împotriva deciziei nr. 2 din 27 ianuarie 2004 reclamanta A.P.A.P.S. a declarat recurs, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât, nelegal instanța de apel a dispus decăderea din proba cu expertiza contabilă, deși recurenta a fost citată doar o singură dată cu mențiunea achitării onorariului de expertiză, cu toate că în cauză s-au acordat trei termene.
Se mai susține că instanța trebuia să aplice dispozițiile art. 155 alin. (1) C. proc. civ., în situația în care a constatat că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții și să suspende cauza pentru neîndeplinirea obligației de plată a onorariului.
Recursul s-a întemeiat pe art. 304 pct. 5, art. 1551_i art. 315 C. proc. civ.
Examinând legalitatea deciziei recurate în raport de criticile formulate, se constată că recursul declarat este nefondat.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă:
într-un prim ciclu procesual, Tribunalul Buzău a admis acțiunea formulată de recurenta reclamantă.
Sentința primei instanțe a fost schimbată în tot de curtea de apel prin decizia nr. 628/2001, în sensul respingerii acțiunii.
Curtea Supremă de Justiție investită cu soluționarea recursului promovat de recurentă, a admis recursul, trimițând cauza spre rejudecarea apelului SC P. Buzău, cu motivarea că este necesară efectuarea unei expertize contabile, care să stabilească cuantumul real al daunelor moratorii.
în fond după casare, instanța de apel, în respectarea dispozițiilor obligatorii, prevăzute de art. 315 C. proc. civ., a dispus efectuarea expertizei contabile stabilind onorariu de expertiză în sarcina intimatei reclamante.
Proba nu a putut fi administrată din culpa intimatei reclamante care, deși a fost citată cu mențiunea achitării taxei de timbru nu a înțeles să se conformeze dispozițiilor luate de instanță.
Față de faptul că partea apelantă P. SA a fost prezentă și a stăruit în judecarea cauzei cu decăderea din probă a intimatei reclamante, în cauză nefiind întrunite art. 1551alin. (1) C. proc. civ., corect s-a procedat la soluționarea pe fond, cu aplicarea art. 170 alin. (3) C. proc. civ.
Cât privește cuantumul daunelor interese moratorii, chiar și până la adoptarea O.G. nr. 9/2000, dobânda legală a fost considerată a fi în materie comercială taxa scontului practicată de B.N.R., dobândă ce nu a putut fi stabilită în lipsa unui calcul ce trebuia efectuat printr-o expertiză, conform deciziei de casare cu trimitere.
Astfel fiind, recursul declarat a fost respins ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4481/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4423/2004. Comercial → |
|---|
