ICCJ. Decizia nr. 4434/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4434/2004
Dosar nr. 9283/2004
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 6 ianuarie 2004, reclamanta SNP P. SA, sucursala PECO Mehedinţi a solicitat obligarea pârâtei S.N.T.F.M. – C.F.R. M. SA, sucursala Craiova la 68.878.300 lei reprezentând contravaloarea cantităţii de 3.600 kg motorină constatată lipsă la destinaţie şi a pârâtei SC P. SA Ploieşti la 1.743.588 lei contravaloare taxe de transport aferente cantităţii de combustibil lipsă la recepţie.
Judecătoria Ploieşti, prin sentinţa civilă nr. 1895 din 3 martie 2004, a admis excepţia de inadmisibilitate a acţiunii şi a respins cererea reclamantei cu motivarea că nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile a concilierii directe prevăzute de art. 7201 C. proc. civ.
Împotriva acestei sentinţe reclamanta a declarat apel ce a fost admis prin Decizia nr. 398 din 24 mai 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin care s-a anulat hotărârea atacată şi s-a fixat termen pentru judecarea în fond a procesului la data de 11 iunie 2004.
S-a reţinut de instanţă că reclamaţia administrativă formulată de reclamantă împotriva căii ferate echivalează cu concilierea directă prevăzută de art. 7201 C. proc. civ.
Rejudecând cauza Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 448 din 11 iunie 2004, a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pe pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, Regionala C.F.R. Craiova la 1.743.588 lei taxă de transport şi la 192.651 lei cheltuieli de judecată la ambele instanţe; s-a respins în rest acţiunea pentru capătul de cerere privind contravaloarea mărfii lipsă de 68.878.300 lei şi faţă de pârâta SC P. SA Ploieşti.
Instanţa a reţinut că pentru lipsa cantităţii de 3.600 kg motorină nu se poate reţine culpa cărăuşului deoarece potrivit procesului verbal de constatare nr. 269 din 27 noiembrie 2002 furnizorul este cel care răspunde întrucât nu a încărcat întreaga cantitate de motorină în vagon.
Referitor la taxa de transport de 1.773.588 lei achitată de prestatorul SC P. SA Ploieşti cărăuşului pentru cantitatea de 3.600 kg motorină constatată lipsă la destinaţie, acesta trebuie să o restituie având în vedere dispoziţiile art. 6 capitolul II din contractul de prestări servicii - transport produse petroliere nr. 2/2002.
Reclamanta SNP P. SA, sucursala PECO Mehedinţi, a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut că Decizia instanţei de apel este nelegală şi netemeinică.
A arătat recurenta că în mod greşit s-a reţinut că pârâta S.N.T.F.M. M. Craiova nu are culpă pentru lipsa cantităţii de 3.600 kg motorină, întrucât din actele dosarului, respectiv procesul verbal de eveniment nr. 269/2002 rezultă că vagonul a sosit în gara Craiova cu sigiliile violate şi în aceste condiţii cărăuşul răspunde conform prevederilor art. 82.1 şi art. 83.1 din OG nr. 41/1997 privind reglementarea transportului pe C.F.R.
S-a susţinut că pârâta SC P. SA este cea care trebuia să fie obligată la plata sumei de 1.743.588 lei reprezentând contravaloarea taxei de transport pentru marfa lipsă la recepţie, deoarece potrivit contractului încheiat aceasta asigură transportul produselor cu mijloace C.F.R. deci încasează şi taxele aferente mărfii transportate.
Recurenta a invocat că instanţa de apel a reţinut în mod eronat că vagonul a sosit intact cât timp în procesul verbal de eveniment nr. 269/2002 s-a menţionat că vagonul prezintă sigiliile staţiei C.F.R. Craiova la domă aplicate numai pe o parte, deşi trebuia să aibe sigiliile predătorului aplicate pe ambele părţi.
Argumentul instanţei de apel că sustragerea mărfii din vagoane nu a fost posibilă întrucât acesta a circulat pe o linie electrificată nu poate fi reţinut ci pe parcursul transportului vagonul a staţionat şi pe linii scoase de sub tensiune.
Prin întâmpinare, intimata S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Craiova a solicitat respingerea recursului întrucât din probele administrate rezultă că lipsa cantităţii de benzină provine de la predător prin neîncărcarea întregii cantităţi declarate pe documentul de transport.
Recursul nu este fondat.
La 17 iulie 2002, sucursala Petrobrazi a expediat la Depozitul P. Şimian vagonul 315378784971 încărcat cu motorină sulf 0,2 % conform avizului de însoţire a mărfii 0591697 din 26 noiembrie 2002 şi scrisorii de trăsură.
Vagonul a sosit la destinaţie cu raport de eveniment în baza căruia s-a încheiat procesul verbal de constatare nr. 269 din 27 noiembrie 2002 în care s-a menţionat lipsa cantităţii de 3.600 kg motorină şi de care răspunde furnizorul, întrucât nu a încărcat întreaga cantitate în vagon; că acesta nu prezenta scurgeri din conţinut şi nici urme de violare, aşa încât sustragerea mărfii pe timpul transportului nu a fost posibilă cu atât mai mult cu cât vagonul a circulat pe linie electrificată.
Susţinerea recurentei că vagonul a staţionat şi pe linii scoase de sub tensiune este fără relevanţă cât timp aceasta nu a făcut dovada că lipsa cantităţii de motorină se datorează culpei cărăuşului care nu a asigurat marfa pe timpul transportului în condiţiile art. 82.1 şi art. 83.1 din Regulamentul de transport pe C.F.R.
Nu este întemeiată nici critica recurentei referitoare la suportarea de către intimata SC P. SA Ploieşti a contravalorii taxei de transport pentru marfa lipsă la recepţie.
Potrivit art. 6 din contractul de prestări servicii – transport produse petroliere nr. 2/2002 „prestatorul SC P. SA Ploieşti asigură efectuarea transportului produselor de la staţia CF de expediţie, rafinărie până la staţia CF de destinaţie, achită cărăuşului taxa aferentă transportului şi preia paza juridică a mărfii".
În raport de aceste prevederi legale, de faptul că intimata SC P. SA Ploieşti a achitat cărăuşului taxa de transport de 1.773.588 lei pentru cantitatea de motorină constatată lipsă la destinaţie, în mod corect instanţa de apel a obligat pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, Regionala C.F.R. Craiova la plata acestei sume către recurenta – reclamantă.
De altfel, cărăuşul nu a recurat hotărârea instanţei de apel prin care a fost obligat la plata taxei de transport către reclamantă.
Susţinerea recurentei că vagonul prezenta sigiliile predătorului respectiv ale staţiei C.F.R. Brazi numai pe o parte iar pe cealaltă parte ale staţiei C.F.R. Craiova şi deci a fost violat pe timpul transportului este o simplă apărare care nu a fost confirmată de probele administrate în cauză.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că Decizia instanţei de apel este legală şi temeinică şi potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SNP P. SA Bucureşti, sucursala PECO Mehedinţi în contradictoriu cu intimatele, pârâte S.N.T.F.M. – C.F.R. M., Regionala C.F.R. Craiova şi SC P. SA Ploieşti, împotriva deciziei 448 din 11 iunie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 5 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4443/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4433/2004. Comercial → |
|---|
