ICCJ. Decizia nr. 4460/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4460/2004
Dosar nr. 9785/2004
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 23 mai 2003, reclamanta SC C. SA Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta A.P.A.P.S. (în prezent A.V.A.S.) pentru a fi obligată la plata sumei de 9.839.829.981 lei cu titlu de daune generate de nerespectarea obligaţiilor contractuale asumate de pârâtă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta SC C. SA Bucureşti a susţinut că, deşi la încheierea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. B 057/2000 pârâta a garantat că situaţiile financiare au fost întocmite în mod exact şi corect, ulterior s-a stabilit că datoriile societăţii privatizate erau cu mult mai mari decât cele din documentele ce i-au fost prezentate. A mai precizat că despăgubirile pe care le pretinde sunt formate din datoriile societăţii privatizate către creditorii bugetari, la care s-au adăugat majorări şi penalităţi, precum şi din creanţe ce nu mai pot fi recuperate deoarece s-a prescris dreptul material la acţiune împotriva debitorilor.
Prin sentinţa civilă nr. 2119 din 12 februarie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins acţiunea reclamantei cu motivarea că pârâta, în calitate de instituţie publică implicată în procesul de privatizare are atribuţia întocmirii şi prezentării ofertei de vânzare şi nu pe aceea a stabilirii situaţiei financiare a societăţii care urmează a fi privatizată, această obligaţie revenind conducerii societăţii în cadrul adunării generale a acţionarilor.
Hotărârea tribunalului a rămas definitivă în baza deciziei nr. 348 din 1 iulie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin care a fost respins ca nefondat apelul societăţii reclamante.
Cu actul înregistrat la 17 august 2004, reclamanta SC C. SA Bucureşti a formulat recurs împotriva acestei decizii în temeiul art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ., susţinând următoarele:
- instanţele au dat o greşită interpretare clauzelor contractului de privatizare atunci când au considerat că răspunderea revine exclusiv societăţii privatizate prin administratorii săi, deoarece dosarul de prezentare al societăţii era întocmit de A.P.A.P.S.;
- instanţele nu au ţinut seama de prevederile art. 14 pct. 9 alin. (2) din HG nr. 450/1999 care stipulează expres răspunderea pârâtei pentru realitatea datelor comunicate chiar atunci când potenţialul cumpărător efectuează propriul său raport de evaluare;
- în mod eronat a fost invocat textul art. 1082 C. civ., deoarece, prin contract şi prin legea specială s-a prevăzut răspunderea directă a A.P.A.P.S. pentru astfel de omisiuni;
- instanţele au pronunţat o hotărâre netemeinică atunci când au reţinut că societatea reclamantă avea posibilitatea de a face o evaluare proprie, deoarece documentele din care ar fi reieşit datoriile societăţii privatizate nu erau înregistrate în contabilitate şi nici un expert nu ar fi avut posibilitatea de a le determina;
- netemeinicia hotărârilor atacate rezultă şi din aceea că s-a făcut abstracţie de dovezile prezentate de reclamantă potrivit cărora somaţiile şi titlurile executorii sunt anterioare privatizării, respectiv din anii 1999 – 2000.
Recursul reclamantei este întemeiat, în sensul celor ce se vor arăta:
Din actele dosarului rezultă că la 24 mai 2000 s-a încheiat între SC C. SA Bucureşti, în calitate de cumpărător şi A.P.A.P.S. (în prezent A.V.A.S.) contractul de vânzare-cumpărare nr. B 057/2000 prin care reclamanta a dobândit pachetul de acţiuni deţinut de pârâtă la SC A. SA Bucureşti, societate supusă procesului de privatizare.
Conform contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni pârâta a garantat cumpărătoarei că situaţiile financiare sunt întocmite exact şi corect, conform legislaţiei în materie, dar, ulterior transferului dreptului de proprietate asupra celor 78.137 acţiuni, cumpărătoarea a fost încunoştinţată că datoriile societăţii privatizate însumau 9.839.829.981 lei, situaţie în care SC C. SA Bucureşti a solicitat obligarea autorităţii pentru privatizare la plata prejudiciului cauzat prin nerespectarea obligaţiilor contractuale.
Criticile reclamantei vizează modul în care instanţele au analizat respectarea obligaţiilor societăţii implicate în privatizare, astfel cum au fost prevăzute în contract şi în actele normative ce reglementau privatizarea societăţilor comerciale la data încheierii contractului, respectiv HG nr. 450/1999 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 88/1997.
În conformitate cu prevederile art. 14 alin. (4) şi (5) din OUG nr. 88/1997 şi HG nr. 450/1999, pentru stabilirea situaţiei obligaţiilor bugetare scadente ale societăţii comerciale supuse privatizării, Ministerul Finanţelor împuterniceşte direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat teritorială să întocmească un raport asupra naturii şi cuantumului obligaţiilor bugetare pe care le are societatea, iar în baza acestui raport se întocmea certificatul de sarcini fiscale.
În speţă, situaţia financiară a SC A. se reflectă în dosarul de prezentare al societăţii supuse privatizării din care rezultă că aceasta avea datorii ce totalizau 2.113.495.000 lei, iar această situaţie a stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni, contract ale cărui clauze au respectat, în ansamblu, cadrul legislativ mai sus arătat dar care a fost depus numai parţial la dosar.
Într-adevăr, aşa cum rezultă din copia aflată la dosarul tribunalului, din contract lipsesc câteva capitole, iar soluţionarea litigiului în lipsa unor clauze esenţiale a determinat pronunţarea unei soluţii netemeinice.
Pe de altă parte, deşi reclamanta-recurentă a susţinut în mod constant că debitul consemnat în dosarul de prezentare a fost cu mult mai mare decât cel real, la dosar nu există dovezi privind prejudiciul încercat de SC C., chiar aceasta susţinând prin acţiune că prin diverse mijloace a reuşit să oprească executarea acestor debite.
Ca atare şi sub acest aspect instanţele au pronunţat hotărâri netemeinice, urmând a fi casate cele două hotărâri conform art. 304 pct. 10 şi art. 313 C. proc. civ., iar cu ocazia rejudecării pricinii, instanţa de fond va ţine seama de cele arătate mai sus, precum şi de modul în care instituţia statului ca şi societăţile implicate în privatizare şi-au îndeplinit obligaţiile ce le reveneau potrivit contractului şi conform HG nr. 450/1999.
Din acest ultim punct de vedere apare întemeiată şi critica reclamantei vizând modul în care instanţele au interpretat prevederile art. 14 alin. (9) din HG nr. 450/1999 potrivit căruia instituţia publică implicată ar fi putut negocia şi conveni să acorde garanţii cumpărătorului, incluzând şi eventuale daune cauzate acesteia.
Sub acest aspect, instanţele au pronunţat şi hotărâri nelegale conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece, chiar în ipoteza în care societatea cumpărătoare ar fi dat dovadă de lipsă de diligenţă, această unică împrejurare nu era de natură să excludă răspunderea celorlalte părţi implicate în privatizare care aveau obligaţii bine determinate în actul normativ citat.
Pentru toate aceste considerente, recursul reclamantei va fi admis, vor fi casate hotărârile pronunţate în cauză, iar pricina va fi trimisă spre rejudecare Tribunalului Bucureşti, secţia comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC C. SA Bucureşti. Casează Decizia nr. 348 din 1 iulie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, precum şi sentinţa civilă nr. 2119 din 12 februarie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială şi trimite cauza, spre rejudecare, instanţei de fond.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 5 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4463/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4443/2004. Comercial → |
|---|
