ICCJ. Decizia nr. 4432/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4432/2004
Dosar nr. 9279/2004
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la 8 octombrie 2003, reclamanta SC I.I. SRL Slatina a solicitat instanţei obligarea pârâtei SC A. SA Balş la plata sumei de 898.688.000 lei reprezentând contravaloarea cantităţii de 118 tone grâu, plus cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta arată că în conformitate cu P.V. din 26 mai 2003 încheiat de executorul judecătoresc în dosarul de executare 86/E/2003 reprezentanţii pârâtei au afirmat că nu au cum să restituie cantitatea de 118 tone grâu prevăzute în titlul executoriu Decizia nr. 25 din 3 iunie 2003 a Curţii de Apel Craiova.
De asemeni, arată că potrivit deciziei nr. 7028/2002 a Curţii Supreme de Justiţie restituirea preţului grâului se poate dispune numai în situaţia în care devine imposibilă livrarea bunului.
Judecătoria Slatina, prin sentinţa civilă nr. 121 din 28 noiembrie 2003, respinge excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Slatina şi excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Pe fond, admite acţiunea formulată de reclamanta SC I.I. SRL Slatina.
Obligă societatea pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 898.688.000 lei reprezentând contravaloarea cantităţii de 118 tone grâu şi TVA.
Obligă societatea pârâtă la 29.025.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a avut în vedere, în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiilor de necompetenţă că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 12 C. proc. civ., reclamanta având posibilitatea să aleagă între mai multe instanţe competente deopotrivă şi a ales instanţa de la locul unde pârâta trebuia să efectueze plata, iar în ceea ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat, instanţa a apreciat că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 1201 C. civ., întrucât prin acţiunea promovată creditoarea a urmărit executarea indirectă (prin echivalent) a obligaţiei stabilită în sarcina pârâtei prin titlul executor.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa de fond a apreciat că acţiunea este întemeiată reţinând în considerentele sentinţei că din înscrisurile depuse la dosar rezultă cu certitudine că societatea pârâtă nu şi-a îndeplinit obligaţia stabilită în sarcina sa, iar executarea în natură a obligaţiei nu a fost posibilă, astfel încât, potrivit art. 1073 C. civ., „creditoarea are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiilor, chiar dacă acest lucru nu este cu putinţă, el are dreptul la dezdăunare".
Împotriva acestei sentinţe, pârâta SC I.I. SRL Slatina a declarat apel, iar prin Decizia nr. 245 din 28 mai 2004, Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a respins, ca nefondat, apelul declarat în cauză, reţinând în esenţă aceeaşi motivare a sentinţei de fond.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâta SC I.I. SRL Slatina a declarat recurs.
Din dezvoltarea motivelor scrise, recurenta critică hotărârile pronunţate în cauză apreciind că în mod greşit instanţele au respins excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Slatina, faţă de situaţia că încheierea contractului a fost localitatea Balş şi nu Slatina. De asemenea, în ceea ce priveşte locul plăţii stabilit de părţi prin convenţie a fost sediul A. Balş.
În ceea ce priveşte a doua excepţie referitoare la autoritatea de lucru judecat, arată că în realitate au fost obligaţi la predarea unei cantităţi de 118 tone grâu şi nu a unei sume de bani, cantitatea de grâu făcând obiectul contractului.
Recursul nu este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Cu privire la excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Slatina se poate observa că natura litigiului este comercială şi conform prevederilor art. 10 pct. 4 C. proc. civ., competenţa de soluţionare este alternativă reclamantul fiind în drept să aleagă între instanţa locului unde a luat naştere obligaţia sau cea a locului plăţii, conform art. 12 C. proc. civ., ori în speţă contractul s-a încheiat în localitatea Slatina, iar plata s-a făcut din B.R.D. Slatina aşa cum rezultă din O.P. reprezentând plăţile efectuate.
În ceea ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat, atât instanţa de fond cât şi cea de apel în mod corect au respins-o întrucât având în vedere obiectul acţiunii, obligaţia pârâtei a fost de predare în natură a cantităţii de 118 tone grâu. Luând în considerare însă Decizia nr. 25 a Curţii de Apel Craiova urmare a casării cu trimitere a I.C.C.J. se poate observa că prin acţiunea de faţă, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la daune reprezentând contravaloarea grâului invocând ca temei de drept dispoziţiile art. 1072.
Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, procesul – verbal încheiat de executor prin care se constată că pârâta nu are în depozit grâu, precum şi faptul că obligaţia de predare a rămas definitivă în noiembrie 2002, o astfel de acţiune în daune era justificată, nefiind deci îndeplinite dispoziţiile art. 1201 C. civ.
Mai mult, cum în mod evident pârâta nu intenţiona să execute în nici un mod obligaţia asumată prin convenţie reclamanta era în drept să solicite dezdăunări.
Prin urmare, motivele de recurs invocate de recurenta – reclamantă nu sunt fondate urmând ca în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să fie respins ca atare recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC A. SA Balş în contradictoriu cu intimata – reclamantă SC I.I. SRL Slatina, împotriva deciziei nr. 245 din 28 mai 2004, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 5 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4596/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4425/2004. Comercial → |
|---|
