ICCJ. Decizia nr. 4463/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4463/2004
Dosar nr. 7618/2001
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC D.P.L.A. SA Alba Iulia, a chemat în judecată pe pârâta SC I. S.R.L. Cugir, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 18.932.798 lei contravaloare plopi livraţi şi facturaţi la data de 20 octombrie 1997.
Prin sentinţa civilă 934 din 22 noiembrie 2000, Tribunalul Alba, a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi totodată a respins acţiunea reclamantei, reţinând că modificarea unilaterală a clauzelor contractuale privind modalităţile şi condiţiile de plată nu poate produce efecte juridice între părţi, aşa încât riscul devalorizării monedei naţionale este suportat de vânzător.
Curtea de Apel Alba Iulia, soluţionând apelul declarat de reclamantă, prin Decizia civilă 469/ A din 8 iunie 2001, a respins cererea, considerând că factura emisă nu a fost acceptată de pârâtă care a refuzat plata preţului ca urmare a unei compensări operate de reclamantă în evidenţele contabile dar şi a neeliberării actelor de punere în valoare pentru materialul lemnos.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, reclamanta a declarat recurs susţinând că prin contractele nr. 7/1996 şi nr. 2/1997 a livrat material lemnos pârâtei, în valoare de 7.379.000 lei, din care au fost achitaţi numai 670.000 lei, reprezentând garanţia de participare la licitaţie. Instanţele au apreciat greşit ca modificarea unilaterală a contractului actualizarea debitului cu indicele de inflaţie, aceasta reprezentând prejudiciul suferit.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor expune:
Prin contractul de furnizare a masei lemnoase „pe picior", nr. 7/1996 părţile au stabilit cantitatea şi valoarea mărfurilor vândute cu obligaţia vânzătorului de a obţine autorizaţia de exploatare, data predării parchetului ce urmează a fi exploatat, delimitarea pe teren a platformelor primare, asigurarea accesului permanent în perioada de exploatare stabilită.
Pârâta a contestat nu numai factura 300/1997 nesemnată de primire şi neînregistrată în evidenţele contabile, dar şi exploatarea materialului lemnos.
Instanţele de fond au reţinut judicios că factura emisă nu a fost acceptată de pârâtă, iar reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii obligaţiilor contractuale asumate: ridicarea autorizaţiei de exploatare, predarea parchetului ce urma a fi exploatat, asigurarea accesului la drumuri.
Dovada pretenţiilor solicitate este în sarcina celui ce le pretinde, omis probandi incumbit actori, astfel încât, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei 469/ A din 8 iunie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC D.P.L.A. SA Alba – Iulia, împotriva deciziei nr. 469/ A din 8 iunie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Alba – Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 9 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4466/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4460/2004. Comercial → |
|---|
