ICCJ. Decizia nr. 4466/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4466/2004
Dosar nr. 1569/2003
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a municipiului Bucureşti prin sentinţa nr. 13 din 17 ianuarie 2003 a admis, prin declinare de competenţă de la Tribunalul Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 890/ E din 1 iulie 2002, acţiunea formulată de reclamanta SC C.H. SA, împotriva pârâtei SC S.E.C.O.L. ROMÂNIA SRL şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 8.178.625.448 lei cu titlu de preţ neachitat şi la 309.086.254 lei cheltuieli de arbitrare.
Împotriva acestei sentinţe arbitrale a formulat acţiune în anulare SC S.E.C.O.L. ROMÂNIA SRL Bucureşti.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 1079 din 17 iunie 2003, a anulat ca insuficient timbrată acţiunea în anulare, acordând cheltuieli de judecată intimatei, în cuantum de 78.000.000 lei.
În considerentele acestei hotărâri instanţa de judecată a reţinut că deşi legal citată la mai multe termene cu menţiunea de a depune taxa de timbru în valoare de 54.940.627 lei petenta nu s-a conformat obligaţiei de completare a timbrajului legal datorat, astfel încât s-a făcut aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, modificată.
În temeiul prevederilor art. 274 C. proc. civ., instanţa de judecată a obligat petenta la plata cheltuielilor de judecată.
Cu petiţia înregistrată la data de 23 iulie 2003, SC S.R. SRL a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 şi art. 303 C. proc. civ.
Recurenta şi-a întemeiat cererea pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Critica hotărârii atacate priveşte greşita acordare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 78 milioane lei, în raport de împrejurarea că acţiunea în anulare a fost soluţionată pe excepţie şi nu pe fondul cauzei. În acest context s-a susţinut că apărătorul intimatei nu a formulat şi susţinut apărări astfel că potrivit prevederilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., judecătorii au dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, funcţie de valoarea pricinii sau munca depusă de avocaţi.
Prin urmare, recurenta, apreciind că prin hotărârea atacată s-au acordat cheltuieli de judecată disproporţionat de mari, faţă de prestaţia apărătorului intimatei, hotărârea s-a dat cu aplicarea greşită a legii motiv pentru care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul reducerii sumei acordate cu titlu de onorariu avocaţial.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 274 C. proc. civ., partea care cade în pretenţiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
În speţă, prin hotărârea atacată a fost anulată ca insuficient timbrată acţiunea în anulare, astfel că partea care a căzut în pretenţii a fost obligată şi la plata cheltuielilor de judecată.
Cuantumul acestora a fost apreciat corect de instanţa de judecată, în raport de actele şi apărările formulate de intimată prin apărător şi justificate cu chitanţele depuse la dosar.
De altfel susţinerea recurentei, în sensul că acţiunea în anulare fiind soluţionată pe excepţie, fără a se intra în dezbaterea fondului, ar presupune un onorariu nejustificat de mare, nu poate fi reţinută şi pe considerentul că alin. (3) al art. 274 C. proc. civ., invocat de recurentă, face trimitere la valoarea obiectului pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Ori, în cauză, valoarea litigiului dedus judecăţii este de 8.178.625.448 lei, iar prin apărările formulate şi susţinute la termenele de judecată, ale apărătorului ales, bine a apreciat instanţa cuantumul onorariului avocaţial.
Prin urmare, Curtea, în raport de considerentele de mai sus în temeiul art. 312 teza 2 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de SC S.E.C.O.L. ROMÂNIA SRL Bucureşti, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC S.E.C.O.L. ROMÂNIA SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 1079 din 17 iunie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4467/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4463/2004. Comercial → |
|---|
