ICCJ. Decizia nr. 4475/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4475/2004
Dosar nr. 5813/2004
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1891 din 3 decembrie 2003, Tribunalul Harghita - Miercurea Ciuc a admis acţiunea formulată de reclamanta SC F. SA, prin lichidator judiciar SC R.V.A. SRL, filiala Tg. Mureş, împotriva pârâtei SC R. SRL Craiova şi în consecinţă a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 9.796.194 lei reprezentând contravaloare ambalaje şi 9.107.777 lei dobândă legală.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că în baza contractului de vânzare – cumpărare nr. 001 din 30 martie 2000, reclamanta a vândut fire Nm 32/2 bobine vopsite 100 % PNA, de diferite culori unei firme germane, reprezentată de către SC S.I.T. SRL Bucureşti.
Potrivit anexei 8 la contract, firele urmau să fie livrate la SC R. SRL Craiova. În art. 7 din contractul menţionat mai sus s-a prevăzut că producătorul de tricotaje va factura separat contravaloarea pâlniilor care se achită de aceasta sau se va face returnarea şi facturarea lor către SC F. SA Miercurea Ciuc. Din actele dosarului a rezultat că pârâta trebuia să refactureze cantitatea de 4.657 de pâlnii. Cu toate acestea, în baza avizului nr. 0253604 din 14 februarie 2001 a restituit numai 692 bucăţi pâlnii T 1, în valoare de 9.796.194 lei, împrejurare recunoscută atât de reclamantă cât şi de pârâtă.
Potrivit adresei nr. 271 din 5 februarie 2001, emisă de SC R. SRL Craiova, către SC F. SA Miercurea Ciuc, rezultă că pârâta a preluat întreaga cantitate de marfă trimisă de reclamantă conform facturii nr. 408090 din 13 iulie 2000.
În conformitate cu prevederile art. 7 din contract, achitarea valorii pâlniilor sau returnării lor s-a prevăzut în sarcina producătorului SC R. SRL (anexa 8 la contract).
În ce priveşte cantitatea de 3.965 pâlnii pârâta, susţine că marfa a fost livrată SC J.O. Jud. Olt, cu care firma S. avea contract în derulare, dar această situaţie nu este de natură a exonera pârâta, cât timp aceasta nu a formulat cerere de chemare în garanţie. Pentru aceste considerente Tribunalul a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta la plata preţului, cu dobânda legală aferentă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC R. SRL Craiova, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Tg. Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 40/ A din 9 martie 2004, a admis apelul declarat de pârâtă, a anulat sentinţa şi pe cale de consecinţă, rejudecând cauza a respins acţiunea reclamantei, ca nefondată.
În motivarea acestei soluţii, s-a reţinut în esenţă că pârâta nu a fost parte în anexa 8 a contractului cu nr. 001 din 30 martie 2000, care pe lângă cele 2 părţi contractante este semnată şi de SC S.E.T. SRL Bucureşti care de altfel a semnat şi de primirea mărfii, bobinele cu fire PNA şi pentru cele 4655 T 1. La rândul său, apelanta pârâtă a făcut dovada cu avizul de expediţie, că aceasta a predat pâlnii de plastic T 1 în număr de 3.965 şi nu 3.800 cât s-a facturat la SC O. SRL Olt.
În lipsa unor acte din care să rezulte că reclamanta a predat pârâtei bobinele cu fire PNA, ambalate pe pâlniile de plastic T 1, care i-a plătit preţul şi nu i-a restituit ambalajele, apelanta nu poate fi ţinută la plata în echivalent a unor produse pe care nu le-a primit, deoarece nu avea nici o obligaţie în acest sens.
S-a mai reţinut că în această fază procesuală nu poate fi introdusă în cauză ca intervenientă forţată nici SC S.I.E.T. SRL Bucureşti, care nu a fost chemată în judecată ca pârâtă I sau II, iar actualmente îi sunt aplicabile şi prevederile art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Prin urmare, instanţa de control judiciar, constatând şi împrejurarea că pârâta nu a fost legal citată la cele trei termene de înfăţişare, cât şi în considerarea celor mai sus expuse, a anulat sentinţa pronunţată la fond şi în rejudecare a admis apelul declarat de pârâtă respingând acţiunea în pretenţii, ca nefondată.
La data de 13 aprilie 2004, reclamanta SC F. SA Miercurea Ciuc, prin lichidator SC R.V.A. SRL, filiala Tg. Mureş a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 şi art. 303 C. proc. civ.
Recurenta şi-a motivat recursul pe prevederile art. 304 pct. 9 şi 312 C. proc. civ.
Criticile formulate de reclamantă vizează aprecierea eronată a probelor administrate în cauză, astfel încât prin aplicarea greşită a legii, instanţa de apel a respins acţiunea în pretenţii.
Dezvoltând acest motiv de casare, recurenta a arătat că potrivit prevederilor art. 7 din contractul părţilor, contravaloarea pâlniilor se facturează separat către producătorul de tricotaje SC R. SRL, în sarcina căruia rezidă ori plata acestora ori returnarea către reclamantă.
În speţă, susţine recurenta, potrivit facturii fiscale ce face obiectul litigiului, firma S. a achitat numai contravaloarea firelor şi numai după confirmarea primirii lor de către pârâta SC R. SRL, iar ambalajele trebuiau plătite sau returnate de către chiar pârâta în cauză. Mai arată că din conţinutul adresei nr. 271 din 5 februarie 2001 emisă de intimată a rezultat că aceasta a preluat întreaga cantitate de marfă expediată conform facturii nr. 408090 din 13 iulie 2000, fapt ce rezultă şi din avizele depuse la dosar respectiv că recepţia s-a făcut de SC R. SRL, punct de lucru M., înscrisuri pe care instanţa nu le-a avut în vedere în pronunţarea soluţiei.
Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului formulat de intimata pârâtă şi menţinerea sentinţei pronunţate de Tribunalul Harghita.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Anexa 8 a contractului de vânzare – cumpărare nr. 001 din 30 martie 2000 este semnată de vânzător, SC F. SA şi de cumpărător SC S. SRL Bucureşti, pârâta în speţă SC R. SRL nefiind parte contractuală.
Cu toate acestea, reclamanta emite pe seama pârâtei factura nr. 408090 din 13 septembrie 2000, pe care aceasta o refuză la plată, justificat, motivat de împrejurarea că nu a primit de la reclamantă nici o marfă şi nici nu a avut raporturi comerciale cu aceasta.
Semnatara contractului mai sus menţionat, SC S.E.I. SRL Bucureşti este beneficiara mărfii în cauză, care de altfel confirmă primirea mărfii, bobine cu fire PNA şi pentru cele 4655 T 1.
Din actele dosarului mai rezultă că pârâta a făcut dovada cu avizul de expediţie 0253998 din 17 august 2000, depus de reclamantă, că aceasta a predat pâlnii de plastic T 1 în număr de 3.965 şi nu 3.800 cât s-a facturat la SC O. SRL Olt.
Prin urmare, în lipsa unor dovezi din care să rezulte că reclamanta a predat pârâtei bobinele cu fire PNA, ambalate pe pâlnii de plastic T 1, care i-a plătit preţul şi nu i-a restituit ambalajele, conform clauzelor contractuale, fie de tranzit organizat sau achitat, cât şi a celor rezultate din contractul de lohn ca urmare a nechemării în judecată a subbeneficiarei care a semnat contractul, pârâta nu poate fi ţinută de obligaţia de plată, pretinsă prin acţiune, cum de altfel în mod corect a apreciat instanţa de apel.
De altfel, în raport de data introducerii acţiunii 3 iulie 2003 şi data când s-a născut dreptul în pretenţii (avizul nr. 1478920 poartă data de 20 iunie 2000) a fost depăşit termenul de prescripţie de 3 ani de zile, putându-se pune în discuţie şi stingerea dreptului la încasarea plăţii de către reclamantă.
Faţă de considerentele mai sus arătate, Curtea, în temeiul art. 312 teza 2 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC F. SA Miercurea Ciuc prin lichidator R.V.A., filiala Tg. Mureş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC F. SA Miercurea Ciuc, prin lichidator SC R.V.A. SRL, filiala Tg. Mureş, împotriva deciziei nr. 40/ A din 9 martie 2004 a Curţii de Apel Tg. Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 9 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4489/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4467/2004. Comercial → |
|---|
