ICCJ. Decizia nr. 4536/2004. Comercial
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 26 ianuarie 2004, pronunțată de Judecătoria Buftea, s-a admis cererea de încuviințare executare silită formulată de creditoarea B.T.R., prin lichidator F.G.D.S.B., în contradictoriu cu debitoarea SC P.R. SA.
Pentru a se pronunța astfel s-a reținut că, în cauză, sunt îndeplinite întocmai cerințele art. 3731C. proc. civ.
împotriva acestei încheieri a declarat apel debitoarea susținând că cererea a fost formulată după împlinirea termenului de prescripție privind executarea silită.
Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a pronunțat decizia nr. 299 din 15 iunie 2004, prin care a admis apelul și a schimbat încheierea în sensul că a respins cererea de încuviințare a executării silite ca fiind prescrisă.
A reținut că, potrivit art. 106 din Legea nr. 58/1934, acțiunile împotriva emitentului biletului la ordin se prescriu, în termen de 3 ani socotit de la data scadenței.
în speță, scadența prevăzută în biletele la ordin era 20 noiembrie 2000, respectiv 21 decembrie 2000.
Față de faptul că cererea de încuviințare a executării silite a fost depusă la 15 ianuarie 2004, s-a constatat că aceasta a fost înregistrată după împlinirea termenului de prescripție, prevăzut de lege.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea arătând că hotărârea a fost dată cu încălcarea Decretului nr. 167/1958, deoarece deși prin încheierea de investire cu formulă executorie a Judecătoriei Buftea, s-a admis capătul de cerere privind investirea biletelor la ordin, situație în care banca a atacat cu recurs numai partea din dispozitivul încheierii, privind respingerea investirii contractului de credit, Judecătoria Buftea a înaintat întreg dosarul, în care se aflau și biletele la ordin și care au rămas în dosar pe toată durata soluționării recursului făcând, astfel, imposibilă formularea cererii de încuviințare executare silită.
Prin urmare, față de această situație, în mod nelegal, instanța de apel nu a aplicat, în cauză, dispozițiile art. 16 lit. b) din Decretul nr. 167/1958, privitoare la întreruperea termenului de prescripție, o părere asupra căreia instanța de apel nu s-a pronunțat.
în drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9, 10 C. proc. civ.
Analizând recursul se găsește nefondat.
Așa cum s-a arătat, în precedent, în speță, este vorba de o cerere de valorificare a unui drept procesual prin executare silită și nu de o cerere de valorificare a unui drept material pe cale de acțiune, după pronunțarea unei hotărâri nemaiputându-se vorbi de prescripția dreptului la acțiune, ci doar de prescripția dreptului de a cere executarea silită.
Așa fiind, pe de o parte, cererea recurentei creditoare de a se aplica, în cauză prevederile art. 16 lit. b) din Decretul nr. 167/1958, privind întreruperea termenului de prescripție prin introducerea unei cereri de chemare în judecată, este greșită, sediul materiei, fiind art. 16 lit. c) din Decretul nr. 167/1958, care stipulează întreruperea cursului prescripției executării silite printr-un act începător de executare și art. 4052C. proc. civ., care se referă chiar la cererea de executare silită.
Pe de altă parte, s-a susținut de către recurenta creditoare că prin introducerea cererii de investire cu formulă executorie a biletelor la ordin, termenul de prescripție de a cere executarea silită s-a întrerupt.
Ori, investirea cu formulă executorie constituie un act premergător cererii de executare și nu un act de executare propriu în sensul avut în vedere de textele de lege sus evocate, pentru a fi operat întreruperea termenului de prescripție.
Așa fiind, termenul de prescripție s-a împlinit la 20 noiembrie 2003, respectiv 21 decembrie 2003, cum a reținut Curtea de Apel, nepronunțarea asupra împrejurărilor invocate, ca mijloc de apărare nefiind de natură a modifica hotărârea dată, legea fiind respectată sub aspectul incidenței, în speță, a vreunui caz de întrerupere a cursului prescripției.
Aplicând dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4440/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4076/2004. Comercial → |
|---|
