ICCJ. Decizia nr. 4539/2004. Comercial
| Comentarii |
|
Reclamanta SC J.P.J.C. SRL, a solicitat obligarea pârâtei SC T. SA să elibereze chitanțe fiscale, la factura fiscală nr. 4247032 din 2 octombrie 2002, conform contractului de vânzare - cumpărare autentificat la 22 august 2002, din care să rezulte să suma a fost achitată integral.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Caraș Severin spre competentă soluționare în primă instanță, după o casare, sub nr. 4230/2003.
Motivându-și cererea, reclamanta arată că între părți s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare autentificat la 22 august 2002, în care se menționează că suma a fost achitată integral însă pârâta refuză să-i elibereze chitanțele fiscale la factura din 2 octombrie 2002, conform contractului.
Tribunalul Caraș Severin, prin sentința comercială nr. 3134 din 27 octombrie 2003, a admis acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâtă să emită reclamantei chitanța fiscală la factură conform contractului.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că din actul autentic rezultă că prețul a fost integral plătit, acest contract nu a fost atacat și nu s-a cerut înscrierea în fals cu privire la mențiunea achitării prețului iar, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Legea 82/1991 republicată, pârâta este obligată să emită chitanță fiscală, aceasta reprezentând documentul justificativ de înregistrare în contabilitate și de deducere a T.V.A.
împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, susținând că prețul nu putea fi plătit de reclamantă, care era societate comercială și nu putea plăti în numerar sume mai mari de 30.000.000 lei pe zi.
Pârâta invocă lipsa personalității juridice a reclamantei la data încheierii contractului cât și faptul că, în fața instanței de fond nu s-a făcut nici o dovadă că s-a achitat prețul.
Curtea de Apel Timișoara, prin decizia comercială nr. 87 din 5 aprilie 2004, a admis apelul pârâtei, a schimbat în tot sentința și a respins acțiunea reținând că acțiunea este inadmisibilă, deoarece operațiunea la care solicită reclamanta să fie obligată pârâta este ilicită, fiind interzisă, în maniera și la data solicitată de reclamantă atât de Legea 82/1991 cât și de H.G. 831/1997.
Această decizie a fost atacată cu recurs de către reclamantă care invocă motivele, prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
Se arată că instanța de apel a denaturat obiectul procesului și conține motive străine de natura pricinii, întrucât dovada plății prețului este chiar mențiunea cuprinsă în contractul de vânzare - cumpărare, considerentele financiar contabile neavând legătură cu obiectul cauzei.
Recurenta mai arată și că hotărârea instanței de apel nu indică dispoziții imperative din Legea nr. 82/1991 și H.G. 831/1997 au fost încălcate.
Totodată se consideră că a fost încălcat art. 1171 C. civ., care consacră forța probantă a înscrisului autentic, în care există mențiunea că s-a plătit prețul.
Cu privire la interdicția plăților în numerar mai mare de 30.000.000 lei pe zi, recurenta susține că nu există nici o sancțiune a încălcării acestei dispoziții.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Din contractul de vânzare - cumpărare autentificat la 22 august 2002, rezultă că prețul vânzării a fost suma de 981.869.000 lei, menționându-se expres că prețul a fost primit în întregime la data autentificării.
Acest act autentic are forța probantă prevăzută de art. 1173 C. civ., cu privire la persoanele și dispozițiile și convențiile pe care le constată. El nu a fost contestat necerându-se înscrierea în fals, astfel încât are deplină valabilitate.
Acțiunea reclamantului s-a întemeiat pe acest contract, care a fost ignorat de către instanța de apel care apreciază în mod greșit că acțiunea este inadmisibilă, pentru că operațiunea solicitată de reclamantă, aceea de a i se elibera chitanțe fiscale la factura pentru plata prețului, ar fi ilicită.
Neprecizându-se în ce constă caracterul ilicit și ce dispoziții exprese din actele normative invocate ar fi fost încălcate, soluția instanței de apel este dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv art. 1173 C. civ.
Găsindu-se întemeiate motivele de recurs ale reclamantei, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a fost admis recursul reclamantei și a fost modificată decizia în sensul că s-a respins apelul pârâtei, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4998/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4540/2004. Comercial → |
|---|
