ICCJ. Decizia nr. 4600/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4600/2004
Dosar nr. 9431/2004
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1139, pronunţată în şedinţa publică din data de 11 februarie 2004 de Judecătoria Ploieşti, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta P. SA, sucursala Neamţ, cu sediul în Piatra Neamţ, în contradictoriu cu pârâtele C.F.R. M. SA, sucursala Iaşi cu sediul în Iaşi, SC P. SA cu sediul în Ploieşti şi P. SA, sucursala Brazi, Judeţul Prahova, în sensul că a fost obligată pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Iaşi să plătească reclamantei suma de 4.685.936 lei, cu titlu de preţ şi suma de 441.275 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de judecată. De asemenea a fost respinsă acţiunea faţă de pârâta SC P. SA ca neîntemeiată şi respinsă acţiunea faţă de pârâta P. SA, sucursala Brazi, ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în baza relaţiilor contractuale dintre părţi, pârâta SC P. SA Ploieşti a livrat reclamantei din şi prin sucursala Brazi cantitatea de 45.980 kg motorină cu vagonul cu terminaţia nr. 3745 însoţit de scrisoarea de trăsură din 15 iulie 2003 şi avizul de însoţire din 15 iulie 2003. Din procesul verbal preliminar încheiat la data de 18 iulie 2003 şi procesul verbal de recepţie, reiese că vagonul cu numărul mai sus menţionat a ajuns la destinaţie cu evenimente C.F.R. şi anume cu scurgeri din conţinut, în total lipsind o cantitate de 230 kg produs petrolier.
Faţă de împrejurarea că pârâta C.F.R. M. SA sucursala Iaşi a predat vagonul fără obiecţiuni, iar acesta a ajuns la destinaţie cu lipsuri cantitative, în baza dispoziţiilor art. 82 şi art. 83 din R.T. pe Căile Ferate din 1997 şi art. 425 C. com., acţiunea a fost admisă numai faţă de această pârâtă. Sub aspectul cuantumului daunelor s-a considerat că reclamanta a plătit, către bugetul de stat accize, taxă de drum, T.V.A., obligaţii care au fost achitate pentru întreaga cantitate de marfă livrată şi nu individualizată pe laturi de livrare, după cum reiese din ordinele de plată.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 403 din 25 mai 2004 a respins apelul formulat de apelanta pârâtă C.F.R. M., sucursala Iaşi, împotriva sentinţei civile nr. 1139 din 11 februarie 2004, pronunţată de Judecătoria Ploieşti, ca nefondat.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că vagonul încărcat cu motorină a fost primit spre transport de către apelanta – cărăuş, în scrisoarea de trăsură făcându-se menţiunea că vagonul a fost încărcat, conform reglementărilor comune, fiind corespunzător din punct de vedere tehnic şi comercial. Din procesele verbale de recepţie preliminară, dar şi de constatare definitivă, a rezultat fătă dubiu că vagonul a ajuns la destinaţie cu urme de violare, precum şi scurgeri de produs petrolier. Potrivit art. 83.1 şi 83.3 din R.T. pe C.F.R., calea ferată este răspunzătoare pentru paguba care rezultă din pierderea totală sau parţială şi din avarierea mărfii survenită din momentul primirii la transport şi până la eliberare, iar în cazul în care mijlocul de transport a fost violat pe parcurs sau poartă urme de violare, se presupune că, până la proba contrară, mărfurile au fost avariate din vina căii ferate. Referitor la cuantumul despăgubirilor s-a constatat că potrivit art. 85.2 din regulament, în caz de pierdere totală sau parţială a mărfii, calea ferată trebuie să plătească o despăgubire calculată după preţul curent al mărfii, despăgubire care cuprindea la momentul efectuării transportului, pe lângă valoarea de rafinărie a produsului şi cheltuielile de transport, accize şi T.V.A. pe care intimata – reclamantă era obligată să le achite, pentru cantităţile efectiv expediate din rafinărie.
Împotriva deciziei nr. 403 din 25 mai 2004, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ a declarat recurs pârâta C.F.R. M. sucursala Iaşi, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie, în esenţă sub aspectele că recurenta nu este în culpă pentru lipsa a 230 kg de produs petrolier constatată la destinaţie, iar valoarea daunei suportată de reclamantă este de numai 1.927.860 lei, pentru care calea ferată nu are nici o răspundere, invocând ca temei de drept al recursului dispoziţiile art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ.
Intimata reclamantă P. SA sucursala Neamţ, cu sediul în Piatra Neamţ a depus întâmpinare, motivată în fapt şi în drept, prin care a solicitat respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt nefondate, recursul urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Printr-o corectă şi integrală apreciere a probelor, instanţele judecătoreşti anterioare, au stabilit cu rigurozitate raporturile juridice dintre părţi, întinderea drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc, răspunderea care se instituie în situaţia nerespectării clauzelor contractuale, precum şi dispoziţiile legale aplicabile litigiului de natură comercială.
De necontestat că potrivit art. 82.1 din R.T. C.F.R., calea ferată care a primit la transport marfa cu scrisoare de trăsură este răspunzătoare de executarea transportului şi de integritatea mărfii pe tot parcursul până la eliberare, iar exonerarea de răspundere a cărăuşului pentru lipsurile cantitative intervine numai în situaţia expres, prevăzută de art. 82.5 din acelaşi Regulament, respectiv atunci când mijlocul de transport închis a ajuns la destinaţie fără urme de violare, sustragere, avariere şi cu sigiliile intacte.
Bine au apreciat, atât instanţa de fond cât şi cea de recurs, că pentru lipsa cantitativă de 230 kg produs petrolier, în valoare de 4.685.936 lei se instituie o prezumţie de culpă în sarcina cărăuşului, deoarece marfa a fost preluată la transport fără obiecţiuni şi a ajuns la destinaţie cu evenimente C.F.R., respectiv urme de violare la vagonul, constând în scurgeri de produs la ventilul drept, debordări la ventilul central şi la supapa de aerisire, prin lipsa a trei şuruburi la flanşa ventilului stâng şi a patru şuruburi la flanşa ventilului drept, situaţie atestată prin procesul verbal preliminar din 18 iulie 2003.
Mai mult, potrivit reglementărilor privind operaţiunile de predare – primire a vagoanelor cisternă, goale şi încărcate cu produse petroliere, care vor fi incluse în convenţiile cadru de încărcare – descărcare, ce se vor încheia conform R.T. pe căile ferate, aprobat prin OG nr. 41/1997, după acceptarea vagoanelor cisternă fără obiecţiuni, C.F.R. M. răspunde de executarea transportului şi integritatea mărfii.
Cu privire la împrejurarea că în speţă operează toleranţa de 2 % din cantitatea lipsă constatată, nu poate fi primită această teză, deoarece în conformitate cu dispoziţiile art. 83.10 din R.T. al C.F.R., înlăturarea răspunderii căii ferate pentru cantitatea de produs ce se încadrează în toleranţa legală de 2 % nu poate fi invocată, decât în condiţiile în care vagoanele ajung la destinaţie fără urme de violare.
Cuantumul prejudiciului a fost corect determinat, fiind raportat la valoarea reală a produsului, care au inclus T.V.A. şi accizele, obligaţii legale pe care reclamanta le varsă cu regularitate la bugetul de stat.
Cadrul juridic expus anterior, în contextul probator administrat în cauză, a condus la o justă apreciere a situaţiei de fapt şi de drept, astfel încât urmează a respinge ca nefondat recursul promovat de pârâta C.F.R. M., sucursala Iaşi nefiind îndeplinite nici una din dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., menţinând ca legală şi temeinică Decizia nr. 403 din 25 mai 2004, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C.F.R. M., sucursala Iaşi împotriva deciziei nr. 403 din 25 mai 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 12 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4602/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4595/2004. Comercial → |
|---|
