ICCJ. Decizia nr. 4758/2004. Comercial
| Comentarii |
|
Reclamanta SC T.J. SA Mătăsari, a chemat-o în judecată pe pârâta SC P.J. SA Mătăsari, pentru ca prin hotărârea care se va pronunța, instanța să o oblige la plata sumei de 1.295.988.952 lei, reprezentând contravaloarea prestațiilor efectuate în perioada 5 martie 1999, 29 februarie 2000, conform contractelor nr. 1115 din 1 aprilie 1999 și nr. 70 din 14 ianuarie 2000, cu cheltuieli de judecată.
A arătat în cererea sa că prin divizarea SC T.J., în baza protocoalelor nr. 566/1999 și 567/1999, încheiate la 17 februarie 1999, au rezultat SC T.J. SA și SC P.J. SA, care au fost înmatriculate la data de 3 martie 1999. A mai arătat că prin protocolul de divizare nu a fost stipulată obligația sa de a plăti pârâtei suma de 1.138.324.971 lei, întrucât această plată s-a derulat anterior, ca viramente între ele și că în perioada ianuarie-martie 1999, reclamanta SC T.J. a decontat pârâtei, motorină, piese de schimb, salarii în sumă de 2.595.569.270 lei, așa cum era prevăzut în protocol.
După înmatricularea celor două societăți, pârâta i-a facturat suma de 1.138.324.972 lei, fără a ține cont că această obligație s-a derulat până la data divizării. Pentru acest motiv a refuzat la plată factura.
Neluând în considerare refuzul, pârâta a compensat unilateral suma, astfel că valoarea prestațiilor executate de ea în temeiul contractelor de prestări servicii invocate în sumă de 1.295.988.952 lei, nu i-a mai fost achitată, suma fiind reținută prin compensare.
Tribunalul Gorj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 59 din 16 februarie 2001 a admis în parte acțiunea obligând-o pe pârâtă la plata sumei de 1.138.324.972 lei preț, plus 35.564.779 lei taxă de timbru fiscal, 50.000 lei timbru judiciar și 15.000.000 lei onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că reclamanta și-a dovedit acțiunea pentru suma de 1.138.324.972 lei, așa cum a concluzionat și raportul de expertiză efectuat în cauză și că obiecțiunile formulate cu privire la raportul de expertiză nu se justifică, deoarece pârâta nu a făcut obiecțiuni cu privire la cantitatea și calitatea lucrărilor.
împotriva acestei sentințe, pârâta SC P.J. SA Mătăsari a declarat apel, care a fost admis de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 767 din 11 iulie 2001.
Astfel, instanța de apel a schimbat sentința apelată și a respins acțiunea, ca nefondată, obligând-o pe intimată la plata sumei de 16.255.750 lei cheltuieli de judecată.
în considerentele deciziei Curtea a reținut că obiectul acțiunii îl constituie suma de 1.295.988.952 lei, reprezentând contravaloare prestații efectuate de reclamantă, după divizare, sumă care nu a fost contestată de pârâtă, dar care a fost compensată legal, conform protocolului de divizare până la concurența sumei de 1.138.324.971 lei și convențional până la concurența sumei de 159.603.954 lei, astfel că în mod corect pârâta a operat în contabilitate compensarea.
Reclamanta SC T.J. SA Mătăsari a declarat recurs, împotriva acestei decizii, solicitând conform art. 312 C. proc. civ., admiterea acestuia și modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului.
Și-a motivat apelul în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., susținând că, incorect experții au reținut că reclamanta ar fi recunoscut la plată suma de 1.138.324.971 lei și a evidențiat această obligație în contabilitate, deoarece unitatea a fost înființată după această dată, astfel că hotărârea ar cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii; că datoria nu era certă, lichidă, exigibilă și că nu putea fi compensată decât în situația formulării unei cereri reconvenționale, astfel că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății și că hotărârea este lipsită de temei legal fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Recursul este nefondat.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că divizarea SC T.J. SA Mătăsari, s-a efectuat conform protocoalelor din 17 februarie 1999 și din 17 februarie 1999 societățile comerciale, rezultate fiind constituite la data divizării. Din protocolul nr. 567 din 17 februarie 1999, încheiat în baza Hotărârii nr. 255 din 2 decembrie 1998 a F.P.S. Hunedoara, rezultă că reclamanta avea de achitat suma de 1.139.324.971 lei, în contul creanțelor încasate de la C.N.L.O. Târgu Jiu, pe luna decembrie.
Acest protocol constituie unul din documentele care stau la baza împărțirii patrimoniului persoanei juridice, care a fost divizată, respectiv SC T.J. SA Mătăsari și care este opozabil tuturor părților implicate în divizare, de la data divizării, fără a mai fi nevoie de acceptarea expresă.
Nici un înscris cu privire la împărțirea patrimoniului societății divizate nu a fost contestat, astfel că acestea sunt valabile până la proba contrarie, care nu a fost produsă în cauză.
în acest context compensarea datoriei de 1.139.324.971 lei a fost corect efectuată întrucât ea s-a bazat pe un înscris, care a stat la baza divizării, astfel că suma de 1.139.324.971 lei este certă, lichidă și exigibilă, putând fi compensată legal.
în acest context se reține că în mod corect a fost efectuată compensarea legală având ca temei un înscris, care a stat la baza divizării și împărțirii patrimoniului, astfel că susținerile recurentei cu privire la inexistența unei creanțe certe, lichide și exigibile și oportunitatea unei cereri reconvenționale nu au temei legal, neputând fi reținute.
în aceste împrejurări, Curtea, constată că hotărârea instanței de apel a fost legală și temeinică și la adăpost de orice critică, motiv pentru care în temeiul art. 312 (1) C. proc. civ., a fost respins recursul.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4855/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4863/2004. Comercial → |
|---|
