ICCJ. Decizia nr. 4932/2004. Comercial
| Comentarii |
|
Reclamanta SC D. SA, cu sediul în Galați, a chemat în judecată A.V.A.B. București, solicitând constatarea nulității absolute parțială a procesului verbal încheiat de comisia de licitație a pârâtei, pentru cauză ilicită și inexistența dreptului A.V.A.B. de a reține garanția de participare la licitație, întrucât nu există refuz de plată a prețului.
Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr. 65 din 28 mai 2002, a respins acțiunea.
Instanța de fond a reținut, în esență, că prin procesul verbal de licitație nr. 516 din 21 decembrie 2001, reclamanta a fost declarată câștigătoarea activului Complex Hotelier Ș. din Poiana Brașov, pentru prețul de 1.937.104 dolari S.U.A. ce urmau a fi plătiți până la 21 ianuarie 2003, cu condiția ca plata avansului să se efectueze până la 21 ianuarie 2002, sub sancțiunea decăderii din dreptul de adjudecatar. Nerespectarea obligației de plată la scadență echivalează cu refuzul de plată, iar potrivit dispozițiilor art. 1948 din Legea 409/2001, garanția de participare la licitație trebuie reținută de pârâtă ca o obligație legală.
Recursul declarat de reclamantă, a fost respins prin decizia nr. 3302 din 3 iulie 2003, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, care a considerat că recurenta a refuzat să efectueze plata sumei de 290.582 dolari S.U.A., diferență de avans, până la 21 februarie 2002, operând sancțiunea decăderii iar adresa B.C.R., sucursala Galați reprezintă un răspuns tardiv, având de altfel caracterul unei promisiuni viitoare incerte.
Instanța de recurs a considerat de asemenea că hotărârea curții de apel a fost motivată, iar frauda la lege invocată nu poate fi primită întrucât nu s-a încălcat nici o normă legală.
împotriva deciziei astfel pronunțată, reclamanta a formulat contestație în anulare, susținând că instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze unul din motivele de modificare a hotărârii atacate și dezlegarea dată cauzei este rezultatul unei erori materiale.
Prin decizia nr. 1917 din 1 iunie 2004, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, a fost admisă contestația în anulare reținându-se că decizia contestată nu a analizat critica soluției instanței de fond relativă la manifestarea expresă de voință a adjudecatarului de a plăti prețul, respectiv la dovada administrată, adresa 311 din 22 ianuarie 2002 a SC D. SA.
Analizând sentința civilă nr. 65 din 28 mai 2002, pronunțată de Curtea de Apel București, în raport cu motivul de modificare a hotărârii atacate omis a se analiza prin considerentele deciziei nr. 3302 din 3 iulie 2003 a Curții Supreme de Justiție, înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat pentru motivele ce se vor expune:
Câștigătoare a licitației complexului hotelier Ș., reclamanta și-a asumat, prin procesul verbal de adjudecare, obligația de a plăti avansul până la 21 ianuarie 2002, dată la care se angajează și la prezentarea scrisorii de garanție bancară, valabilă până la 28 februarie 2003.
Prin același act s-a convenit decăderea din dreptul de adjudecatar în cazul în care A.V.A.B. nu va încasa, la termenul stabilit, diferențe din avansul de 40% și scrisoarea de garanție bancară nu va fi prezentată.
Prin prevederile art. 1948 din O.U.G. 51/1998 aprobată prin Legea 409/2001, s-a stabilit reținerea garanției de participare în contul prețului sau în contul A.V.A.B. dacă adjudecatarul refuză plata prețului la termenul și modalitățile stabilite în procesul verbal de licitație.
Refuzul de plată reprezintă materializarea unui element volitiv, o manifestare de voință caracterizată "ex re", prin acte și fapte care reflectă luarea unei hotărâri în scopul de a produce efecte juridice, iar faptul de a nu îndeplini obligația de plată la termenul scadent este interpretat drept un refuz de plată.
Pe de altă parte însă, efectul suspensiv al termenului are drept consecință amânarea executării obligației până la împlinirea acestuia, iar creditorul nu poate cere plata înainte, dacă acesta este stipulată în favoarea debitorului.
Prin ajungerea la scadență obligația devine exigibilă din ziua următoare aceleia în care termenul s-a împlinit. Mai mult, oferta reală este suficientă pentru excluderea culpei debitorului și înlăturarea sancțiunilor convenționale sau legale decurgând din neîndeplinirea la timp a unei obligații, chiar dacă ea nu are efect liberator.
Debitorul a făcut demersuri pentru îndeplinirea obligației la scadență, iar adresele din 22 ianuarie 2002 și 22 ianuarie 2002, reflectă voința acestuia de a da efectele scontate actului juridic încheiat. în același demers, debitorul comunică B.C.R. efectuarea operațiunilor de creditare și emitere a scrisorii de garanție bancară până la 22 ianuarie 2002 ora 16,00, deși Consiliul de Administrație al A.V.A.B., convocat la ora 11,00 a aceleiași date, a restrâns efectele termenului suspensiv.
Astfel, nu se poate ajunge la concluzia refuzului de plată cu consecințele stabilite de procesul verbal și Legea 409/2001, în condițiile ofertei reale, este adevărat, neurmată de consemnațiune și demersurilor debitoarei.
Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 65 din 28 mai 2002, pronunțată de Curtea de Apel București, a modificat sentința atacată în sensul că a admis acțiunea reclamantei și a constatat nulitatea absolută parțială a procesului verbal din 22 ianuarie 2002, obligând pe pârâta A.V.A.B. să restituie scrisoarea de garanție bancară din 20 decembrie 2001 emisă de B.C.R., sucursala Galați.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5373/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4860/2004. Comercial → |
|---|
