ICCJ. Decizia nr. 4860/2004. Comercial
| Comentarii |
|
Tribunalul Constanța, secția comercială, prin sentința civilă nr. 1895 din 12 iulie 2000 a admis acțiunea formulată de reclamanta SC C. SA Constanța și a obligat pârâta să încheie cu reclamanta contractul de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, pentru activul nr. 163 situat în Constanța, cu cheltuieli de judecată în sumă de 25.000 lei.
în pronunțarea acestei hotărâri, instanța a reținut că în cauză au fost îndeplinite condițiile art. 27 din O.U.G. nr. 88/1997, cu modificările prevăzute de Legea nr. 99/1999, referitor la transformarea în leasing imobiliar a contractelor de asociere. Că, între părți s-a încheiat succesiv contractul de asociere din 6 august 1991, iar la 3 februarie 1998, reclamanta a solicitat transformarea acestui contract în leasing imobiliar, cu clauză irevocabilă de vânzare.
S-a mai reținut efectuarea de către reclamantă, cu acordul pârâtei, a unor lucrări de reparații, ca aport în cadrul asocierii în participațiune.
S-a îndeplinit astfel condiția prevăzută de H.G. nr. 361 din 7 martie 1998, pentru modificarea H.G. nr. 55/1998, în sensul vânzării, prin negociere directă a spațiilor în care cei ce le utilizează efectuează investiții, în valoare de 10% din valoarea activului.
Prin hotărârea nr. 12 din 12 decembrie 1998, A.G.A. din C. SA a aprobat transformarea contractelor de asociere în contract de leasing imobiliar cu clauză de vânzare cumpărare.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe a fost respins, cu majoritate de voturi, prin decizia Curții de Apel Constanța, secția comercială, prin decizia nr. 596 din 13 iunie 2001.
în esență, instanța în opinia majoritară a reținut că pârâta fără temei refuză respectarea propriei hotărâri A.G.A. din 12 decembrie 1998 de transformarea contractelor de asociere în leasing imobiliar, schimbarea, ulterior acestei hotărâri, a acționariatului neavând relevanță juridică, societatea având obligația respectării hotărârilor luate în condițiile legii.
Prin opinia separată s-a reținut că prin hotărârea A.G.A. s-a acordat numai un aviz de principiu, pentru începerea întocmirii documentației, că nu s-a votat încheierea contractului de leasing imobiliar.
împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs la 9 august 2001, susținând că este netemeinică și nelegală, invocând art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., întrucât:
- hotărârea instanței excede limitele obiectului acțiunii. Reclamanta a invocat ca temei hotărârile A.G.A. din 8 aprilie 1999 și 26 februarie 1999, ori instanțele și-au întemeiat soluția pe hotărârile A.G.A. din 31 iulie 1997 și 12 decembrie 1999;
- greșit s-a aplicat art. 27 din O.U.G. 88/1997, această normă legală privește numai societățile comerciale cu capital majoritar de stat, ori, această condiție nu este îndeplinită în cadrul SC C. SA, care a devenit cu capital privat;
- contractul de leasing nu se poate considera încheiat la 31 iulie 1997, întrucât reglementarea prin O.G. nr. 58/1997, privind contractul de leasing, a fost publicată la 30 august 1997, deci se aplică de la această dată;
- hotărârea A.G.A. din 12 decembrie 1998, constituie numai un acord de principiu de transformarea contractelor de asociere în leasing imobiliar, nefiind stabilită valoarea și condițiile de negociere a contractului;
- F.P.S., ca acționar, nu a avut un mandat, la 12 decembrie 1998 de transformare prin novație a contractului de asociere în contract de leasing. Mandatul pentru exercitarea dreptului de vot a fost emis la 18 mai 1999.
La 17 ianuarie 2003, a formulat cerere de intervenție, în interesul recurentei pârâte, S.G., susținând că asupra imobilului în litigiu există interdicție de înstrăinare, conform art. 46 din Legea 10/2001, invocându-se acțiunea în revendicare asupra imobilului intentată de petentă împotriva Statului Român și părților în litigiu, ca pârâte, litigiul fiind, urmare strămutării, pe rolul Curții de Apel Ploiești.
Prin încheierea din 28 ianuarie 2003, s-a admis, în principiu, cererea de intervenție și cauza a fost amânată succesiv în vederea soluționării recursului declarat în acțiunea în revendicare.
Acțiunea în revendicare formulată de S.G. a fost respinsă de Tribunalul Constanța, prin sentința civilă nr. 158 din 14 martie 2002, hotărâre menținută prin decizia Curții de Apel Ploiești nr. 18 din 13 februarie 2003 și de înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, prin decizia nr. 3568 din 13 mai 2004, prin respingerea, ca nefondat, a recursului reclamantei.
Prin notele scrise depuse pentru termenul de astăzi, înregistrate la 15 noiembrie 2004, intervenienta a cerut, în principal, admiterea recursului, iar în subsidiar suspendarea judecății, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a situației dreptului de proprietate având în vedere că la 25 octombrie 2004, a sesizat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în temeiul art. 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale ratificată de România la 26 iunie 1994, pentru soluționarea litigiului, privind încălcarea de către Statul Român a dreptului de proprietate.
Cererea de suspendare este nefondată, fiind respinsă, întrucât nu sunt întrunite condițiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ.
Conform dispoziției legale invocate, instanța poate suspenda judecata, când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte, de existența unui drept, care face obiectul unei alte judecăți.
Ori, în speță, acțiunea în revendicare promovată de intervenientă a fost soluționată definitiv și irevocabil, parcurgând toate fazele procesuale.
Sesizarea Curții Europene a Drepturilor Omului, excede fazele procesului civil român și nu poate constitui motiv de suspendare, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ.
Criticile asupra fondului cauzei formulate de recurentă și susținute de intervenientă, nu pot fi primite, întrucât:
Hotărârea instanței de obligare a pârâtei la încheierea contractului de leasing imobiliar este temeinică și legală, instanța reținând întemeiat acordul părților, în condițiile O.U.G. nr. 88/1997 și anume:
- hotărârea A.G.A. SC C. SA din 12 decembrie 1998, cu privire la avizarea de principiu a transformării contractelor de asociere în contracte de leasing imobiliar;
- fundamentarea prețurilor și stabilirea redevențelor pentru activele care au primit acordul de principiu A.G.A., pentru transformarea contractelor de asociere în leasing imobiliar (adresa F.P.S. 224 din 17 decembrie 1998) urmată de raportul de evaluare al activului în litigiu;
- emiterea de către F.P.S. a mandatului special pentru reprezentantul în A.G.A. SC C. SA, pentru aprobarea încheierii contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, în care se menționează imobilul în litigiu (adresa F.P.S. 153/336 din 18 mai 1999);
- comunicarea de către F.P.S. a valorii contractului de leasing imobiliar (339.219.443 lei) cu adresa 253/709 din 1 octombrie 1999.
Toate aceste faze nu au fost urmate firesc de încheierea în formă scrisă a contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare cumpărare, refuzul pârâtei SC C. SA, determinat de schimbarea structurii acționariatului, fiind neîntemeiat, întrucât societatea comercială are obligația respectării acordurilor și obligațiile asumate în perioada, în care F.P.S. era acționar majoritar. Acordul pentru leasingul imobiliar s-a dat cu respectarea art. 27 din O.U.G. 88/1997, la 12 decembrie 1998 și toate procedurile ulterioare s-au întemeiat pe această hotărâre A.G.A.
- nu pot fi primite susținerile recurentei, în sensul legării valabilității contractului, de publicarea O.U.G. nr. 51/1997, privind reglementarea contractului de leasing.
Această reglementare specială, nu poate condiționa valabilitatea contractelor încheiate anterior, cu respectarea valabilității actelor juridice.
Susținerea recurentei în sensul că F.P.S. nu și-a dat acordul prin Hotărârea A.G.A. SC C. SA din 12 decembrie 1998 este de respins, reprezentantul F.P.S. dl. G.D. semnând acest act. Acordul acționarului majoritar se confirmă și prin mandatul special emis de F.P.S., cu adresa 253/336 din 18 mai 1999, prin care se precizează că reprezentantul F.P.S. în A.G.A. SC C. SA, este mandatat să aprobe încheierea contractelor de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare.
Este fără temei și invocarea "ultra petita" întrucât obiectul acțiunii este obligarea pârâtei la încheierea contractului de leasing imobiliar și instanța a admis această cerere, astfel că referirea la motivarea acțiunii este fără relevanță sub acest aspect.
Ca urmare, față de cele de mai sus, reținând că hotărârea atacată a fost temeinică și legală, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4932/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4855/2004. Comercial → |
|---|
