ICCJ. Decizia nr. 4858/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4858/2004
Dosar nr. 8395/2004
Şedinţa publică din 22 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 810/2003 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamanţii B.I., B.M., B.J.S. şi B.E.C. (fostă U.E.C.) au chemat în judecată pe pârâtele C.E.C. SA şi A.V.A.B., solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei de 120.030.200 lei şi dreptul reclamanţilor la dobânda legală de 6% fără obligaţia dovedirii vreunei pagube.
Pârâta C.E.C. SA a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia de inadmisibilitate a cererii, excepţia de prematuritate a acţiunii şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin întâmpinarea formulată, A.V.A.B. a solicitat instanţei să pună în vedere reclamanţilor să-şi precizeze acţiunea, să decline competenţa de soluţionare către Tribunalul Bucureşti, secţia comercială.
Prin sentinţa comercială nr. 58 din 7 mai 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia comercială.
Cauza a fost înregistrată sub nr. 15137/2003 pe rolul Tribunalului Bucureşti.
Prin sentinţa comercială nr. 1628 din 4 februarie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti a fost admisă excepţia, s-a respins acţiunea în constatare ca inadmisibilă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că în raport de prevederile art. 111 C. proc. civ., cererea prin care se solicită constatarea unei situaţii de fapt, a unei calităţi ca în speţa de faţă se impune a fi respinsă ca inadmisibilă.
Prin Decizia comercială nr. 161 din 28 aprilie 2004, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondat apelul declarat de apelanţii B.I., B.M., B.J.S. şi B.E.C., împotriva sentinţei nr. 1628 din 4 februarie 2004 a Tribunalului Bucureşti.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii B.I., B.M., B.J.S. şi B.E.C. În declaraţia de recurs nu se indică temeiurile de drept ale acestuia şi se critică hotărârea atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivul de nelegalitate invocat constă în greşita interpretare şi aplicare de către instanţe art. 111 C. proc. civ., întrucât ei au solicitat constatarea existenţei unui drept care li se cuvine.
Cu ocazia judecării recursului Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuţia părţilor excepţia nulităţii recursului pentru neindicarea motivelor de nelegalitate ale hotărârii atacate, conform art. 3021 C. proc. civ. Această excepţie apare ca nefondată având în vedere că din redactarea motivelor de recurs, făcută de reclamanţi fără pregătire juridică, se poate desprinde motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., respectiv că instanţele au interpretat greşit acţiunea ca fiind în constatarea unei stări de fapt şi nu una în constatarea existenţei unui drept.
Tot din oficiu a fost invocată şi pusă în discuţia părţilor excepţia soluţionării căii de atac împotriva sentinţei Tribunalului Bucureşti de către Curtea de Apel ca şi apel în condiţiile în care, calea de atac trebuia calificată drept recurs.
Acţiunea reclamanţilor, chiar fiind o acţiune în constatare, nu poate fi apreciată ca având un obiect neevaluabil în bani, atâta timp cât dreptul vizat este un drept patrimonial, respectiv un drept de creanţă de 120.030.200 lei. Prin precizarea din 31 octombrie 2003 reclamanţii nu au adus o modificare acţiunii iniţiale, iar precizarea din 4 februarie 2004, nu este semnată de reclamanţi.
Calificarea unei acţiuni în justiţie ca fiind în constatare şi nu în realizare nu atrage automat şi caracterul nepatrimonial, neevaluabil în bani al acesteia, cu consecinţe, uneori, asupra competenţei materiale sau de atribuţiune, ci obiectul acţiunii civile sau comerciale, chiar în constatare, se raportează la pretenţia ce se afirmă în justiţie, la dreptul, patrimonial sau nepatrimonial, ce se doreşte a fi ocrotit.
În cauză acţiunea în constatarea caracterului cert, lichid şi exigibil al creanţei în sumă de 120.030.200 lei are în mod cert un obiect evaluabil în bani şi ca atare competenţa materială sau de atribuţiune şi căile de atac vor fi examinate prin prisma acestui caracter al acţiunii.
Obiectul prezentei acţiuni fiind sub 200 milioane lei, calea de atac împotriva sentinţei Tribunalului era, potrivit art. 2821 C. proc. civ. (anterior modificării prin Legea nr. 195/2004), recursul şi nu apelul.
Drept urmare Înalta Curte urmează ca în temeiul art. 312 alin. (3), raportat la art. 306 alin. (2), să admită recursul sub aspectul motivului de ordine publică invocat din oficiu şi să se caseze Decizia instanţei de apel.
Având în vedere că Tribunalul Bucureşti a soluţionat cauza pe excepţia inadmisibilităţii acţiunii, fără a intra în cercetarea fondului, iar Curtea de apel, judecând în recurs nu a putut aborda fondul cauzei, trimiterea cauzei după casare se va face la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, instanţa competentă material în prezent, cu soluţionarea acestei cauze, potrivit art. 1 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii B.I., B.M., B.J.S. şi B.E.C.
Casează Decizia nr. 161 din 28 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a Comercială şi trimite cauza la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, pentru soluţionarea pe fond.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4859/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4854/2004. Comercial → |
|---|
