ICCJ. Decizia nr. 4935/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4935/2004
Dosar nr. 9546/2001
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 9 octombrie 2000, reclamanta B. SA, agenţia Iaşi prin lichidatori SC P.M.C. SRL şi SC R.V.A. SA, a promovat acţiune cambială directă contra S.I.F. Moldova, pentru a fi obligată la plata sumei de 800.000 dolari S.U.A. echivalent în lei la cursul B.N.R. din ziua plăţii, ca avalist pentru avalizatul SC A.T.C. SRL Tg. Neamţ emitent în favoarea reclamantei al biletului la ordin scadent la 11 iulie 1997, pentru suma avalizată.
Prin sentinţa civilă nr. 678/ E din 30 aprilie 2001, Tribunalul Iaşi admite excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâta S.I.F. Moldova SA şi, în consecinţă, respinge acţiunea formulată de reclamantă ca prescrisă.
Pentru a decide astfel, instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 94 din Legea 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, executarea nemijlocită a biletului la ordin şi exercitarea acţiunii directe împotriva avalistului sunt supuse termenului de prescripţie de 3 ani, termen ce curge de la scadenţa menţionată în titlu, iar în raport de aceste prevederi şi scadenţa biletului la ordin 11 iulie 1997, acţiunea înregistrată la 10 octombrie 2000 a fost promovată peste termenul de trei ani, prevăzut de reglementarea menţionată.
Mai reţine instanţa de fond că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 16 lit. c) din Legea 167/1998, cererile de chemare în judecată sau de executare formulate de reclamantă fiind respinse.
Împotriva acestei sentinţe reclamanta a formulat cerere de apel considerând-o nelegală şi netemeinică, întrucât instanţa de fond, interpretând eronat legea, a admis excepţia prescrierii dreptului la acţiune înlăturând efectul întâmplător al cererilor de chemare în judecată formulate de apelantă în contradictor cu avalistul, efect recunoscut în opinia apelantei de art. 16 lit. b) din Decretul 167/1958.
Mai susţine apelanta că recurgerea la procedura executării cambiale care nu i-a dat satisfacţie nu exclude dreptul său de a promova ulterior acţiunea cambială directă, pentru a încasa suma înscrisă în biletul la ordin scadent, interesul său rămânând şi actual, faţă de această instanţă de judecată reţinând greşit deci că nu ar fi posibilă revenirea asupra opţiunii iniţiale, în baza art. 63 din Legea 58/1934.
Prin Decizia nr. 417 din 5 noiembrie 2001, Curtea de Apel Iaşi respinge ca nefondat apelul formulat de reclamantă reţinând a decide astfel că instanţa de fond atunci când a admis excepţia de prescripţie a dreptului la acţiune, conform art. 94 din Legea 58/1934, a apreciat corect faptul că în speţă demersurile efectuate de reclamantă nu sunt de natură a produce întreruperea prescripţiei, astfel cum este reglementată această instituţie în art. 16 din Legea 167/1998.
Mai reţine instanţa de apel că apelanta se află în posesia unui bilet la ordin investit cu formulă executorie, de natură a conduce la deplina garanţie a executării debitoarei, în condiţiile prevederilor Legii 58/1934 şi ale Normelor cadru din 14 iunie 1999 ale B.N.R., susţinerea acţiunii cambiale rămânând astfel fără interes.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs reclamanta prin lichidatori considerând-o netemeinică şi nelegală solicitând instanţei, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea deciziei atacate şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
Reclamanta critică Decizia recurată pe care o consideră ca fiind rezultatul unei eronate interpretări şi aplicări a legii instanţele de fond şi de apel nedând eficienţă efectului întrerupător al cursului prescripţiei rezultat al cererilor şi acţiunilor iniţiate de recurentă, fie pentru conservarea creanţei, fie pentru valorificarea ei şi astfel că faţă de întreruperea prescripţiei, excepţia prescrierii dreptului la acţiune nu-i poate fi opusă.
Mai susţine recurenta că instanţa de apel interpretând eronat legea a reţinut greşit lipsa sa de interes în promovarea unei acţiuni cambiale directe, întrucât atâta vreme cât demersurile de a obţine satisfacerea creanţei prin executarea silită nu au reuşit, nimic nu o împiedică să-şi conserve titlul creanţei apelând la acţiunea cambială directă de faţă.
Recursul reclamantei nu este fondat.
Din examinarea actelor de la dosar rezultă că la 9 octombrie 2000 recurenta a promovat acţiune cambială directă împotriva intimatei, avalist al emitentului biletului la ordin scadent la 11 iulie 1997, pentru suma de 800.000 dolari S.U.A.
În mod corect instanţele de fond şi de apel au reţinut că, acţiunea cambială directă a fost promovată peste termenul de prescripţie de trei ani, prevăzut în art. 97 alin. (1) din Legea 58/1934. Corect au reţinut instanţele şi că nu a operat întreruperea prescripţiei, întrucât cererile şi acţiunile promovate de recurentă pentru a obţine executarea creanţei sau pentru conservarea acesteia au fost respinse, iar conform art. 16 din Legea 167/1958 „prescripţia nu este întreruptă dacă s-a pronunţat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executarea a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la ea".
Au reţinut corect instanţele şi că posesorul biletului la ordin are un drept de opţiune între acţiunea cambială directă şi executarea cambială şi deci, cu aplicarea şi interpretarea corectă a legii respectiv a dispoziţiilor art. 47, art. 106 din Legea 58/1934 şi ale pct. 320 alin. b) din Normele cadru ale B.N.R. a apreciat instanţa de apel că recurgând la executarea cambială, promovarea ulterioară a acţiunii cambiale directe de către recurentă nu este justificată de un interes actual.
Aşa fiind, Decizia instanţei de apel este temeinică şi legală şi pe cale de consecinţă recursul promovat împotriva acesteia, urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta B. SA, agenţia Iaşi prin lichidatori SC R.V.A. SA şi SC P.M.C. SRL, împotriva deciziei nr. 417 din 5 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 24 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4937/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4934/2004. Comercial → |
|---|
