ICCJ. Decizia nr. 4843/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4843/2004
Dosar nr. 9753/2004
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 5 august 2003, reclamanta R. Iaşi a solicitat obligarea pârâtei A.P.G.D. la plata sumei de 1.402.816.202 lei majorări de întârziere în plata energiei termice furnizate şi a debitelor preluate prin procesul verbal nr. 10857/2000, încheiat cu fosta R.A.T. Iaşi şi cheltuieli de judecată.
Tribunalul Iaşi, prin sentinţa nr. 100/ E din 26 februarie 2004 a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta la plata sumei de 1.243.963.269 lei majorări de întârziere şi a sumei de 36.124.265 lei cheltuieli de judecată, respingând pretenţiile privind suma de 158.852.933 lei majorări de întârziere.
În motivarea acestei sentinţe s-a reţinut că pârâta ca beneficiară a energiei termice furnizate în baza contractului, nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a preţului la termen şi în condiţiile stabilite cu reclamanta. S-a mai reţinut că anterior asociaţia fusese administrată de către Administraţia de clădiri, care funcţiona în cadrul R.A.T. Iaşi, perioadă în care s-au înregistrat restanţe de plată faţă de furnizorii de utilităţi, printre care şi reclamanta în cauză, în raport de care suma datorată este de 615.235.536 lei.
S-a mai reţinut că pentru eventualele întârzieri înregistrate în plata contravalorii prestaţiei executate de R.A.J.A.C. Iaşi, doar acesta este îndreptăţit să pretindă şi să încaseze penalităţi, valoarea majorărilor de întârziere în plata energiei termice furnizate fiind de 252.651.440 lei, conform celor stabilite prin procesul verbal nr. 10857/2000.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta SC C. SA Iaşi (succesoare a R. Iaşi) a declarat apel arătând că în mod greşit prima instanţă i-a respins pretenţiile, privind suma de 158.852.933 lei fără a lua în considerare împrejurările care au justificat înregistrarea sumelor datorate furnizorilor de utilităţi, în evidenţa R. Iaşi ca obligaţie a asociaţiei de proprietari, în luna februarie 2001.
Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 236 din 12 iulie 2004, a respins apelul reclamantei, reţinând în motivarea acesteia că nu există temei pentru a angaja răspunderea pârâtei pentru obligaţiile asumate faţă de terţe persoane şi că acestora nu li se pot opune acte unilaterale care s-au născut dintr-o greşită apreciere a rolului şi obligaţiilor ce îi reveneau administratorului titularului obligaţiei.
Reclamanta SC C. SA Iaşi a declarat recurs, împotriva deciziei de mai sus invocând ca temei dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., susţinând că instanţa nu s-a pronunţat asupra unor dovezi administrate şi hotărâtoare în cauză, printre care şi procesul verbal de conciliere din 15 noiembrie 2001 din conţinutul căruia rezultă că pârâta s-a obligat să achite direct fostei R. Iaşi, sumele restante faţă de furnizorul R.A.J.A.C. Iaşi, inclusiv majorările de întârziere înregistrate.
În aceste condiţii, a susţinut în continuare recurenta reclamantă, în mod greşit s-a reţinut de către Curtea de Apel Iaşi că nu sunt îndreptăţiţi să solicite plata sumei de 158.852.933 lei majorări de întârziere, deoarece potrivit procesului verbal menţionat şi a altor înscrisuri depuse la dosar, reiese că pârâta şi-a manifestat expres acordul de a plăti societăţii sale (fosta R. Iaşi) datoriile pe care le avea faţă de R.A.J.A.C. Iaşi. S-a mai susţinut că această hotărâre a fost determinată de refuzul furnizorului de apă rece, R.A.J.A.C. Iaşi, de a încasa de la asociaţie restanţele înregistrate motivat de faptul că între cele două regii R.A.J.A.C. Iaşi şi R.A.T. Iaşi a fost încheiat contractul de furnizare a apei reci nr. 22520/1998, fosta R.A.T. Iaşi, fiind parte în contract în calitate de administrator al asociaţiei de proprietari.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Din analiza actelor de la dosar în raport de motivul invocat, se constată că ambele instanţe au respins în mod corect pretenţiile reclamantei pentru suma de 158.852.933 lei, sumă reprezentând majorări de întârziere pretinse însă pentru neexecutarea corespunzătoare a obligaţiilor asumate de pârâtă faţă de furnizorul de utilităţi, R.A.J.A.C. Iaşi, care nu are suport în contractul de furnizare a energiei termice pe care părţile în litigiu l-au încheiat la 16 septembrie 2000.
Examinând procesul verbal de conciliere încheiat la 14 noiembrie 2001, încheiat între R. Iaşi şi A.P.G.D., act care potrivit susţinerii recurentei reclamante, nu a fost avut în vedere de instanţă, deşi era hotărâtor în dezlegarea pricinii, se constată că Asociaţia de proprietari în cauză prin punctul de vedere exprimat, s-a obligat, potrivit menţiunii cuprinse în acesta numai la plata debitului constatat a fi restant faţă de furnizorul de utilităţi R.A.J.A.C. Iaşi, conform procesului verbal de predare-primire din 21 august 2000, care s-a încheiat în momentul desprinderii din administrarea regiei. La rândul ei, R. Iaşi, prin acelaşi proces verbal face menţiunea că prin efectuarea plăţii debitului, asociaţia nu mai datorează majorări de întârziere către R.A.J.A.C. Iaşi.
Faptul că Asociaţia de Proprietari în cauză a recunoscut debitul datorat către R.A.J.A.C. Iaşi, nu poate îndreptăţi însă şi reclamanta să solicite eventuale majorări de întârziere în plata acesteia de la pârâtă, în lipsa unui acord expres de voinţă al părţilor în litigiu, respectiv R. Iaşi şi A.P.G.D., cât şi a R.A.J.A.C. Iaşi.
În consecinţă, corect s-a stabilit că nu a existat temei de angajare a răspunderii pârâtei pentru obligaţii asumate faţă de terţe persoane cărora nu li se pot opune acte unilaterale, situaţie în care urmează a se face aplicarea art. 312 C. proc. civ. şi recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C. SA Iaşi, împotriva deciziei nr. 236 din 12 iulie 2004 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 19 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4854/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4424/2004. Comercial → |
|---|
