ICCJ. Decizia nr. 4934/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4934/2004
Dosar nr. 2973/2004
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2004
Deliberând asupra recursului în anulare de faţă:
Reclamanta SC C. SRL a solicitat anularea licitaţiei publice anunţată la 9 septembrie 2002, organizată de pârâta R.A.A. Tg. Mureş motivat de faptul că a încheiat cu pârâta contractul de antrepriză nr. 19 din 27 decembrie 1999 având ca obiect realizarea obiectivului „Extindere aerogară cu pavilion plecări flux internaţional".
Beneficiarul a solicitat schimbarea materialelor la lucrările de tâmplărie respectiv folosirea aluminiului, fapt ce a determinat modificări succesive ale soluţiilor tehnice şi schimbarea furnizorilor. Deşi a primit asigurări că va continua contractul, pârâta a publicat la data de 4 septembrie 2002 anunţul de organizare a unei noi licitaţii pentru realizarea unei noi licitaţii, lipsind de efecte contractul iniţial.
Tribunalul Mureş, prin sentinţa comercială nr. 3502 din 14 noiembrie 2002, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active, a admis acţiunea şi a dispus anularea licitaţiei publice, publicarea în M. Of. a dispoziţiilor hotărârii pe cheltuiala pârâtei şi a obligat-o pe pârâtă să respecte clauzele contractului nr. 19/1999.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că există interes pentru reclamantă, întrucât lucrările de tâmplărie din aluminiu fac parte din obiectivul „Extindere aeroport", iar prin adjudecarea acestor lucrări de către altă societate, o parte din contractul nr. 19/1990 rămâne fără obiect.
Se precizează că, în măsura în care contractul nu a fost reziliat, pârâta nu poate organiza o nouă licitaţie pentru atribuirea unei părţi din lucrările ce formează obiectul acestuia.
Instanţa a reţinut că au fost încălcate dispoziţiile art. 20 alin. (1) şi (3) din OUG nr. 60/2001 privind termenul de 15 zile de la data publicării din 9 septembrie 2002 şi până la data organizării licitaţiei, art. 85 alin. (1) din OUG nr. 60/2001 potrivit căruia pârâta avea obligaţia de a suspenda procedura de achiziţie publică şi aceasta nu s-a conformat.
Se mai arată că s-a produs o modificare a caietului de sarcini şi conform art. 4.1 şi 2.14 din contract, pârâta putea cere aprobarea de cheltuieli suplimentare.
Sentinţa a fost atacată cu recurs de către pârâtă, invocându-se motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 şi art. 304 C. proc. civ.
Se susţine că, pe de o parte s-a considerat că raportul juridic nu este guvernat de OUG nr. 60/2001, apărută după încheierea contractului nr. 19/1999, dar interesul reclamantei pentru promovarea acţiunii este justificat prin dispoziţiile art. 88 din OUG nr. 60/2001.
Curtea de Apel Târgu Mureş, prin Decizia nr. 161 din 6 martie 2003, a respins, ca nefondat, recursul pârâtei reţinând că în cauză se aplică OG nr. 12/1993 şi nu OUG nr. 60/2001 neexistând nici o contradicţie în hotărâre, deoarece trebuie făcută distincţie între normele care reglementează contractele şi cele aplicabile procedurii de achiziţii publice în vigoare în raport de care se apreciază interesul promovării acţiunii.
Se arată că a fost încheiat contractul sub vechea reglementare iar pârâta a încălcat principiul potrivit căruia contractul este legea părţilor, prevăzut de art. 969 C. civ., nerespectând clauzele contractului şi derulând procedura de achiziţie publică ulterioară deşi tâmplăria de aluminiu făcea şi obiectul contractului anterior.
Se mai reţine că legitimarea procesuală se analizează pe baza OUG nr. 60/2001 pentru că se atacă a doua licitaţie iar în art. 81 alin. (1) din acest act normativ, se prevede că orice persoană fizică sau juridică ce justifică un interes legitim poate cere anularea licitaţiei.
Şi reaua credinţă a pârâtei este relevată constând în nerespectarea clauzelor contractuale; potrivit art. 2.14 din contract, când antreprenorul se confruntă cu alte condiţii decât cele din contract, beneficiarul va consemna aceste lucrări antreprenorului şi va plăti cheltuieli suplimentare.
Decizia din recurs a fost atacată cu recurs în anulare de către procurorul general care susţine că, în mod greşit a fost soluţionată excepţia lipsei calităţii procesuale active întrucât eliminarea concurenţei nu este un interes legitim.
Se mai arată că reclamanta nu a fost vătămată direct prin neîndeplinirea formalităţilor de publicitate.
Referitor la art. 85.1 din OUG 60/2001 privind suspendarea procedurii de achiziţie, se precizează că există excepţii la aceste dispoziţii, respectiv art. 85.4 lit. c) din OUG nr. 60/2001 potrivit cărora autoritatea contractantă poate să nu suspende procedura când contestarea nu este justificată.
Este criticată Decizia şi pentru încălcarea art. 81.2 din OUG nr. 60/2001, întrucât acţiunea pentru anularea unui act nelegal se introduce numai după epuizarea căii de atac a contestaţiei pe cale administrativă, astfel că în mod greşit s-au anulat şi actele subsecvente licitaţiei.
De asemenea, în mod greşit a fost aplicat art. 103 din OUG nr. 60/2001, deoarece art. 2.25 alin. (2) din contract prevede că, în cazul neexecutării obligaţiei de către reclamantă, pârâta poate plăti sau angaja alţi contractanţi pentru executarea acestor lucrări.
Aşadar acţiunea beneficiarului de a înlocui parţial contractul nu este condiţionată de rezilierea prealabilă a contractului anterior ci doar de punerea în întârziere care s-a făcut.
Recursul în anulare este nefondat pentru următoarele considerente:
În ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active, reclamanta are un interes legitim şi anume acela de a realiza contractul pe care l-a încheiat şi care rămâne parţial fără obiect dacă se menţine cea de-a doua licitaţie; aceasta nu înseamnă în nici un caz, că reclamanta încearcă să elimine concurenţa.
Corect au motivat instanţa de fond şi cea de apel legitimarea procesuală activă a reclamantei raportându-se la art. 81 alin. (1) din OUG nr. 60/2001 care permite oricărei persoane care are un interes legitim să atace o achiziţie publică prin care riscă să sufere sau a suferit un prejudiciu.
Susţinerea privind nevătămarea directă a reclamantei prin neîndeplinirea formalităţilor de publicitate nu este întemeiată, întrucât legiuitorul când a îngăduit oricărei persoane care justifică un interes legitim să atace o achiziţie publică prejudiciabilă nu a limitat motivele pentru care poate fi cerută nulitatea licitaţiei, iar încălcarea dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (3) din OUG 60/2001 este un motiv de nulitate.
Referitor la obligativitatea suspendării procedurii de achiziţie prevăzută de art. 85.1 din OUG nr. 60/2001 şi la excepţia de la această regulă din aliniatul 4 lit. c) a aceluiaşi articol, se constată că instanţele nu au ignorat excepţia ci au subliniat faptul că aprecierea autorităţii contractante de a nu suspenda procedura a fost greşită în condiţiile concrete de speţă.
Nici critica referitoare la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 81.2 din OUG nr. 60/2001 referitor la anularea actelor subsecvente nu este întemeiată, întrucât indiferent de contestaţia administrativă, nici unul din aceste acte nu poate fi menţinut dacă licitaţia în baza cărora s-au încheiat a fost anulată.
În ce priveşte posibilitatea pârâtei de a plăti sau angaja alţi contractanţi pentru executarea lucrărilor neexecutate de reclamantă, prevăzută în art. 2.25 alin. (2) din contract, se reţine că motivaţia pârâtei în organizarea unei licitaţii a fost aceea a depăşirii nivelului de cheltuieli propuse de reclamantă pentru tâmplăria din aluminiu şi nu neexecutarea lucrărilor de către aceasta, astfel că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 103 din OUG nr. 60/2001.
În ipoteza evidenţiată opera art. 4.1 şi art. 2.14 din contract, când pârâta putea cere aprobare de cheltuieli suplimentare ori acest fapt nu s-a dovedit.
Este greşită susţinerea potrivit căreia beneficiarul poate înlocui parţial contractul prin simpla punere în întârziere nefiind necesară rezilierea prealabilă a contractului tocmai pentru că există clauze contractuale care reglementează situaţia în care s-ar produce o modificare a caietului de sarcini (art. 2.14 din contract).
Negăsindu-se întemeiate criticile din recursul în anulare acesta urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul în anularea sentinţei nr. 3502 din 14 noiembrie 2002 a Tribunalului Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, şi a deciziei nr. 161 din 6 martie 2003 a Curţii de Apel Târgu Mureş declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4935/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4859/2004. Comercial → |
|---|
