ICCJ. Decizia nr. 5224/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 5224/2004
Dosar nr. 9978/2004
Şedinţa publică din 2 decembrie 2004
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta R.A.T.C. a chemat în judecată pe pârâta SC R. SRL Bucureşti în contradictoriu cu care a solicitat să i se admită pretenţia ca pârâta să fie obligată la respectarea îndatoririlor sale contractuale asumate prin contractul nr. 45 din 18 octombrie 2001, în sensul de a monta cele 20 dispozitive ABS pe minibuzele proprietatea sa.
Ulterior, la 6 octombrie 2003, reclamanta a depus precizare la acţiune arătând că înţelege să solicite obligarea pârâtei la plata de despăgubiri.
Prin sentinţa civilă nr. 6318 din 17 noiembrie 2003, secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Dolj a admis acţiunea precizată a reclamantei R.A.T.C. şi a obligat-o pe pârâta SC R. SRL Bucureşti la plata sumei de 2.969.145.200 lei despăgubiri şi 58.815.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond ţinând seama de concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză şi a actelor depuse de reclamantă, a reţinut că pârâta nu a montat pe minibuzele destinate transportului în comun, sistemele ABS aşa cum s-a prevăzut în contractul bilateral, în temeiul principiului răspunderii contractuale, concluzionând că pârâta datorează reclamantei contravaloarea pieselor lipsă.
Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de fond pârâta a declarat apel susţinând că în luna decembrie 2003 a început montarea sistemelor ABS la minibuzele reclamantei şi a finalizat această operaţiune la 17 martie 2004, ocazie cu care s-a încheiat procesul verbal nr. 100/2622, îndeplinindu-şi obligaţiile contractuale, şi ne mai impunându-se obligarea sa la plata de despăgubiri.
Prin Decizia nr. 247 din 31 mai 2004 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, apelul pârâtei a fost admis şi s-a schimbat sentinţa instanţei de fond în sensul că a fost respinsă acţiunea precizată a reclamantei, luându-se act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
La pronunţarea acestei hotărâri instanţa de apel a reţinut că pretenţiile reclamantei sunt neîntemeiate având în vedere că din actele dosarului rezultă că două dintre minibuzele în litigiu aveau montate sistemele ABS, iar pentru restul de 18 minibuze s-a realizat montarea după pronunţarea hotărârii instanţei de fond aşa cum rezultă din dovada de la dosarul de apel.
Reclamanta a declarat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri susţinând că:
- au fost încălcate dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., constând în aceea că hotărârea cuprinde motive contradictorii, existând contradicţii între considerente şi dispozitiv;
- au fost încălcate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că hotărârea este lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii;
- s-au încălcat dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., prin faptul că instanţa nu s-a pronunţat asupra dovezilor care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Recursul reclamantei este nefondat.
În primul său motiv de recurs, este făcută susţinerea că instanţa de apel nu a fost consecventă când a menţionat în considerente că apelul este nefondat, iar în dispozitiv a decis admiterea acestui apel.
Din analiza considerentelor deciziei, rezultă că instanţa de apel a făcut motivarea clară, în concordanţă cu probele ce au determinat luarea deciziei de a admite apelul pârâtei şi de a schimba sentinţa tribunalului în sensul respingerii acţiunii reclamantei, încât inadvertenţa sesizată de recurentă nu poate fi privită decât ca o eroare materială.
S-a reţinut de asemenea corect de către instanţa de apel că faţă de definitivarea lucrărilor de montare a sistemelor ABS cu acordul şi la cererea reclamantei finalizată prin procesul - verbal de recepţie la 17 martie 2004, nu se mai impunea obligarea pârâtei la montarea sau plata contravalorii acestor componente.
Susţinerile din cel de al doilea motiv de recurs potrivit cu care s-a făcut aplicarea greşită a legii, sunt de asemenea neîntemeiate, întrucât montarea sistemelor ABS s-a făcut ulterior pronunţării hotărârii instanţei de fond.
În plus, modificarea ulterioară a acţiunii s-a făcut de către reclamantă cu încălcarea dispoziţiilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce a impus pronunţarea de către instanţa de apel a hotărârii care să sancţioneze ignorarea acestor prevederi:
Nici ultimul motiv de recurs nu este de natură a schimba hotărârea pronunţată de instanţa de apel întrucât susţinerile recurentei cum că această hotărâre a fost pronunţată fără luarea în considerare a unor dovezi hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, nu sunt întemeiate.
Raportul de expertiză efectuat în cauză şi procesul verbal din 17 martie 2004 cu privire la care recurenta susţine că nu s-a pronunţat instanţa, au fost analizate şi tocmai în considerarea lor şi în limita obiectului cu care a fost investită instanţa, s-a reţinut că acţiunea reclamantei este nefondată.
Faţă de cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul reclamantei se priveşte a fi nefondat şi se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta R.A.T.C., împotriva deciziei nr. 247 din 31 mai 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5230/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5221/2004. Comercial → |
|---|
