ICCJ. Decizia nr. 5230/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 5230/2004
Dosar nr. 10002/2004
Şedinţa publică din 2 decembrie 2004
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Fiind investită cu soluţionarea acţiunii reclamantului P.M. continuată de moştenitorii P.F., P.A.F. şi P.C.M., cauză trimisă spre rejudecare de Curtea de Apel Craiova de la Tribunalul Olt, Judecătoria Slatina a pronunţat sentinţa nr. 161 din 11 decembrie 2003, prin care a admis acţiunea reclamanţilor împotriva pârâtei C.E.C., sucursala Slatina şi a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 250.000.000 lei aflată în depozit din luna mai 2002. S-a precizat în dispozitivul sentinţei instanţei de fond că suma se va reactualiza la data plăţii efective, în funcţie de indicele de inflaţie şi s-a acordat reclamantei şi dobânda legală de la aceeaşi dată, respectiv mai 2002 şi până la plata efectivă, cu 17.155.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că între reclamantul P.M. şi pârâta C.E.C. Slatina Agenţia Balş, s-a încheiat la 4 noiembrie 2002 un contract de depozit pentru suma de 250.000.000 lei, cu termen şi dobândă de 18 %/an, iar pârâta a refuzat în mod nejustificat restituirea acestei sume, susţinând că în contabilitatea pârâtei nu s-a evidenţiat suma ce face obiectul acţiunii de către funcţionara care i-a încasat.
Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de fond, pârâta C.E.C. SA Bucureşti, sucursala Slatina a declarat apel, şi a susţinut că în mod greşit agenţia C.E.C. a fost obligată la plată, întrucât salariata sa D.E.M. s-a aflat în concediu la consemnarea depozitului şi nu poate interveni răspunderea comitentului pentru faptele prepusului, întrucât nu exista raport de prepuşenie. Funcţionara, fiind în concediu, s-a folosit de contractele de depozit cu sigla C.E.C. pe care le-a sustras şi nu le-a mai înregistrat apoi în evidenţele C.E.C., însuşindu-şi banii.
Prin Decizia nr. 254 din 4 iunie 2004, Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei, reţinând că respectiva salariată s-a prezentat la serviciu în data de 4 noiembrie 2003, a întocmit acte, a efectuat operaţiuni în cadrul sarcinilor de serviciu încredinţate de sucursala C.E.C., dovedindu-se astfel existenţa raportului de prepuşenie în raport cu C.E.C.
Pârâta a declarat recurs împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel, a solicitat admiterea lui şi modificarea acestei hotărâri, iar pe fond respingerea acţiunii ce s-a formulat împotriva C.E.C.
În motivarea recursului său, pârâta a susţinut că situaţia de fapt reţinută în considerentele hotărârii recurate, în sensul prezenţei la serviciu a fostei sale salariate D.E.M. care a întocmit actele de depozit ce fac obiectul acţiunii, nu este dovedită. A precizat că împotriva acestei salariate a formulat plângere penală şi că C.E.C. a despăgubit toţi clienţii prejudiciaţi de D. atunci când înşelăciunea s-a produs în cadrul raportului de subordonare prepus-comitent, ceea ce nu există în prezenta cauză. A susţinut că temeiul raportului de prepuşenie nu îl constituie contractul de muncă ci existenţa raportului de subordonare a prepusului faţă de comitent, raport ce trebuie să existe în momentul săvârşirii faptei.
Recursul pârâtei este nefondat.
La pronunţarea hotărârii recurate, instanţa de apel a reţinut faptul că din punctul de vedere al deponentului-reclamant s-a apreciat corect de către instanţa de fond că prin încheierea contractului de depozit la termen din 4 noiembrie 2002 însoţit de chitanţa seria MB nr. 4173873 s-a angajat răspunderea pârâtei C.E.C. faţă de deponent în temeiul art. 1000 alin. (3) C. civ.
Potrivit art. 969 C. civ., convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante. Contractul de depozit din 4 noiembrie 2002 s-a încheiat între deponent şi C.E.C. angajându-se astfel răspunderea C.E.C. care a rămas obligată de lege să restituie deponentului, la cerere, depozitul, cum corect s-a reţinut de instanţa de apel.
Din examinarea motivelor recursului pârâtei nu rezultă existenţa unor situaţii de natura celor prevăzute la art. 304 pct. 1 - 10 C. proc. civ. care, pentru motive de nelegalitate, să conducă la modificarea sau casarea acestei hotărâri, aşa încât recursul pârâtei apare ca fiind nefondat şi se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C.E.C. SA, sucursala Slatina, împotriva deciziei nr. 254 din 4 iunie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5257/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5224/2004. Comercial → |
|---|
