ICCJ. Decizia nr. 5271/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 5271/2004
Dosar nr. 6280/2004
Şedinţa publică din 3 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea nr. 15 din 10 noiembrie 2003 a Tribunalului Arbitral s-a admis cererea de arbitrare formulată de reclamanta SC E.C. SA cu sediul în Arad şi pârâta – reclamantă SC C.Z.R. SA a fost obligată la plata sumei de 1.043.551.881 lei cu titlu de preţ lucrări executate şi neachitate.
S-a admis în parte cererea reconvenţională formulată de SC C.Z.R. SA şi reclamanta-pârâtă SC E.C. SA a fost obligată la plata sumei de 206.868.648 lei sumă facturată în plus în urma calculului eronat al avansurilor acordate, 37.448.925 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de finisare efectuate de A. F. S., în total 244.317.573 lei.
S-au compensat sumele datorate de pârâtă până la cuantumul sumei celei mai mici respectiv 244.317.573 lei şi pârâta-reclamantă SC E.C. SA la plata sumei de 799.234.308 lei cu titlu de preţ lucrări aferente obiectivului de antrepriză generală nr. 21/1999.
Prin aceeaşi hotărâre s-au respins celelalte pretenţii formulate de pârâta-reclamantă, ca nedovedite şi aceasta a fost obligată la plata sumei de 11.796.171 lei cheltuieli de judecată.
Acţiunea în anulare formulată de reclamanta SC C.Z.R. SA împotriva hotărârii arbitrale a fost respinsă prin Decizia civilă nr. 5 din 12 februarie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
S-a reţinut de instanţă că reclamanta nu a făcut dovada încălcării dispoziţiilor art. 364 lit. c), e) şi i) C. proc. civ., texte de lege invocate de aceasta în motivarea acţiunii.
SC C.Z.R. SRL cu sediul în Arad a declarat recurs împotriva acestei decizii în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi a susţinut că este nelegală şi netemeinică.
În primul motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta a invocat că instanţa a interpretat greşit clauza arbitrală din contractul de antrepriză încheiat între părţi, întrucât a omis să ia în considerare caracterul normelor incidente în speţă, respectiv:
- clauza arbitrală din contract, normă convenţională;
- regulile de procedură arbitrală a Camerei de Comerţ şi Industrie Arad, norme convenţionale a căror aplicabilitate a fost determinată prin voinţe parţiale;
- reglementarea arbitrajului din codul de procedură civilă norme legale supletive şi reziduale.
S-a susţinut că în mod greşit instanţa a considerat că sunt aplicabile prevederile art. 345 alin. (2) C. proc. civ. (cerere supletivă), întrucât potrivit voinţei părţilor din clauza compromisorie în acest litigiu sunt incidente normele derogatorii ale Regulamentului privind organizarea arbitrajului comercial de către Camera de Comerţ şi Industrie a Judeţului Arad.
Părţile au procedat în conformitate cu prevederile art. 22 din Regulament, în sensul că au numit fiecare câte un arbitru, iar numirea unui supraarbitru a fost nelegală, încât Tribunalul Arbitral nu a fost constituit potrivit convenţiei arbitrale, motiv de anulare prevăzut de art. 364 lit. e) C. proc. civ.
Critica nu este întemeiată.
Părţile au încheiat contractul de antrepriză generală nr. 21/1999 prin care SC E.C. SA cu sediul în Arad în calitate de antrepenor s-a obligat să realizeze pentru SC C.Z.R. SA cu sediul în Arad în calitate de beneficiar lucrări aferente obiectivului de investiţii F.C. în Arad.
Potrivit dispoziţiilor art. 340 C. proc. civ., părţile au stabilit ca să soluţioneze eventualele litigii pe calea arbitrajului prin încheierea unei convenţii arbitrale ce a fost stipulată în contract sub forma unei clauze compromisorii la art. 15.2.
S-a prevăzut ca orice litigiu decurgând din sau în legătură cu contractul care nu poate fi soluţionat pe cale amiabilă referitor la validitatea, interpretarea, executarea şi desfiinţarea lui să fie soluţionat de către Comisia de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ Industrie şi Agricultură a judeţului Arad în conformitate cu regulile de procedură arbitrală ale acesteia.
Litigiul s-a soluţionat prin Hotărârea nr. 15/2003 de către doi arbitri şi un supraarbitru, cu respectarea dispoziţiilor art. 345 alin. (2) C. proc. civ., care prevede că dacă părţile nu au stabilit numirea arbitrilor, litigiul se judecă de trei arbitri, câte unul numit de fiecare dintre părţi, iar al treilea, supraarbitrul, desemnat de cei doi arbitri.
Susţinerea recurentei că s-ar fi încălcat o normă convenţională a clauzei arbitrale din contract prin care părţile au convenit ca litigiul să fie soluţionat de doi arbitri numiţi de părţi, va fi înlăturată cât timp din cuprinsul clauzei compromisorii stipulată la art. 15.2 din contract, nu rezultă că s-ar fi convenit în acest sens de către părţi.
Aşa fiind, în mod corect litigiul s-a soluţionat cu respectarea dispoziţiilor art. 345 alin. (2) C. proc. civ., în lipsa unei convenţii a părţilor referitoare la numărul arbitrilor ce vor soluţiona litigiile ivite între părţi în legătură cu executarea contractului.
Pe de altă parte, recurenta nu a invocat încălcarea acestor dispoziţii legale până la primul termen de judecată, aşa cum prevede art. 35812 C. proc. civ.
În ce-l de-al doilea motiv de recurs care se referea la încălcarea dispoziţiilor art. 364 lit. e) C. proc. civ., s-a susţinut că hotărârea a fost pronunţată după expirarea termenului arbitrajului prevăzut de art. 3533 C. proc. civ.
Că instanţa a omis să ia în considerare prevederile derogatorii de la dreptul comun din Regulamentul Arbitrajului Camerei de Comerţ, Industrie şi Agricultură art. 24, care stipulează că în cazul în care este ales un supraarbitru pentru ca tribunalul să fie constituit.
Recurenta a precizat că termenul pentru soluţionarea litigiului arbitral a început să curgă de la data numirii supraarbitrului înscris pe listele Comisiei şi deci acesta a fost depăşit.
Nici această critică nu este întemeiată.
Potrivit art. 3532 alin. (1) C. proc. civ., Tribunalul Arbitral se consideră constituit pe data acestei acceptări a însărcinării de arbitru, de supraarbitru sau, după caz, de arbitru unic.
Art. 24 din Regulamentul Arbitrajului, Camera de Comerţ Industrie şi Agricultură prevede că dacă s-a numit un arbitru sau supraarbitru înscris pe lista arbitrilor Comisiei de Arbitraj, sau dacă arbitrul sau supraarbitrul ales, dar neînscris pe această listă se prezintă pentru a-şi îndeplini însărcinarea, numirea se consideră acceptată.
În speţă, din actele dosarului rezultă că supraarbitrul a semnat angajamentul la data de 15 aprilie 2003, fără a exista dovezi privind acceptarea tacită anterior acestei date.
Recurenta susţine că tribunalul a încălcat dispoziţiile art. 3533 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că Tribunalul Arbitral trebuie să pronunţe hotărârile în termen de cel mult 5 luni de la data constituirii sale.
Critica nu este întemeiată în raport de dispoziţiile art. 353 (6) C. proc. civ., care stabilesc că trecerea acestui termen nu poate să constituie un motiv de caducitate a arbitrajului afară de cazul în care una dintre părţi a notificat celeilalte părţi şi Tribunalului Arbitral până la primul termen de judecată, că înţelege să invoce caducitatea.
Cum în speţă, nici una din părţi nu a notificat celeilalte şi tribunalului intenţia de a invoca caducitatea anterior primului termen de înfăţişare, recurenta nu mai poate invoca motiv de anulare a hotărârii depăşirea termenului de soluţionare a litigiului de către Tribunalul Arbitral.
În ultimul motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a susţinut că instanţa investită cu soluţionarea acţiunii în anulare a încălcat norme legale imperative, în sensul art. 364 lit. i) C. proc. civ.
A invocat recurenta că Tribunalul Arbitral a omis să verifice îndeplinirea unei condiţii preliminare judecăţii litigiului, care rezultă din prevederile art. 15.1 din Contractul de antrepriză încheiat între părţi coroborat cu art. 90 din Regulamentul Arbitrajului Camerei Comerţului Industriei şi Agricultură, în sensul că reclamanta a promovat litigiul fără să încerce soluţionarea pe cale amiabilă a diferendului rezultat din executarea contractului.
Nici acest motiv de recurs nu este întemeiat.
Prin art. 15.1 din Contractul de antrepriză părţile au stabilit că se vor strădui să rezolve pe cale amiabilă toate diferendele ce decurg din interpretarea şi executarea contractului.
Critica privind nerespectarea acestor prevederi contractuale de o parte pentru că a fost formulată pentru prima dată în faţa instanţei de recurs şi s-ar încălca principiului „non omisso medis".
Pe de altă parte acest motiv nu este de ordine publică şi prin aceasta nu se încalcă dispoziţii imperative ale legii în sensul art. 364 lit. i) C. proc. civ.
De menţionat că încălcarea dispoziţiilor legale sus-menţionate se referă la normele de drept procedural şi nu a celor de drept material aşa cum recurenta a invocat în susţinerea acestui motiv de recurs.
În raport de considerentele expuse, Curtea constată că Decizia instanţei de apel este legală şi temeinică şi potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă.
Conform art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata sumei de 94.000.000 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorar de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC C.Z.R. SA Arad, împotriva deciziei nr. 5 din 12 februarie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Obligă recurenta la 94.000.000 lei cheltuieli de judecată în recurs, către intimata SC E.C. SA Arad.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 3 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5289/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5264/2004. Comercial → |
|---|
