ICCJ. Decizia nr. 5264/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5264/2004
Dosar nr. 6267/2004
Şedinţa publică din 3 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Baia Mare, prin încheierea nr. 521 din 29 ianuarie 2004, a admis cererea creditoarei SC E.M. SRL, lichidator al SC C. SRL, prin executorul judecătoresc S.A. împotriva debitorilor P.G. şi M.E. şi a încuviinţat executarea silită a sentinţei nr. 998 din 14 aprilie 2003 a Tribunalului Maramureş, secţia comercială în dosarul nr. 828/2003.
Pentru a pronunţa această încheiere, prima instanţă a reţinut că din actele dosarului rezultă că titlul executoriu îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 269, art. 372, art. 374 şi art. 376 C. proc. civ., astfel încât, a admis cererea, bazându-se pe dispoziţiile art. 3731 C. proc. civ.
Debitorul P.G. a declarat apel, solicitând admiterea şi pe fond solicitarea în parte a încheierii atacate în sensul de a fi admisă în parte cererea de executare formulată de creditoarea SC E.M. SRL.
În susţinerea apelului, debitorul a arătat că, prin sentinţa nr. 998 din 14 aprilie 2003 a Tribunalului Maramureş, a fost obligat în solidar cu M.E. să suporte pasivul debitoarei SC C. SRL Baia Mare în sumă de 1.590.548.775 lei, dar, apartamentul său din Baia Mare nu poate să fie vândut la licitaţie, deoarece a fost achiziţionat în baza Legii nr. 112/1995 şi are interdicţie de vânzare pe o perioadă de 10 ani. De asemenea, debitorul P.G. a susţinut că bunurile mobile sunt dobândite împreună cu soţia sa şi prin urmare, cota parte ce i se cuvine nu poate fi urmărită.
Prin Decizia nr. 183 din 25 martie 2004, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi contencios administrativ, a respins apelul declarat de debitorul P.G. şi a obligat pe debitorul apelant la plata sumei de 2.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul M.E.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că sentinţa civilă nr. 998 din 14 aprilie 2003, pronunţată de Tribunalul Maramureş, secţia comercială, este executorie de drept fiind pronunţată într-o acţiune în răspunderea administratorilor de către judecătorul sindic în temeiul art. 124 lit. d) şi e) din Legea nr. 64/1995 republicată şi constituie titlu executoriu pentru a se proceda la executarea silită conform art. 372 C. proc. civ., fiind irevocabilă.
Încheierea nr. 521 din 29 ianuarie 2004, pronunţată de Judecătoria Baia Mare, s-a data de instanţa de executare cu respectarea prevederilor art. 3731 C. proc. civ., iar motivele invocate în apel de către debitor exced cadrului procesual pe care îl presupune o cerere de încuviinţare a executării silite a unui titlu executoriu în care instanţa este îndrituită să examineze existenţa acestuia, apărările care pun în discuţie modalitatea în care se va face executarea pot face eventual obiectul unei contestaţii la executare propriu-zisă, potrivit art. 399 şi art. 4001 C. proc. civ.
Împotriva deciziei nr. 183 din 26 martie 2004 a Curţii de Apel Cluj a declarat recurs reclamantul P.G., susţinând că, potrivit art. 1718 C. civ., oricine este obligat personal, este ţinut a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale mobile şi imobile, prezente şi viitoare, că imobilul a fost achiziţionat în baza Legii nr. 112/1995, având interdicţie de vânzare pe o perioadă de 10 ani, conform art. 7 din contractul nr. 106/1997, şi nu poate fi scos la licitaţie, iar potrivit art. 336 alin. (7) C. proc. civ., apelul se judecă în camera de consiliu, or instanţa de apel a judecat în şedinţă publică.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
susţinerile recurentului cu privire la modalitatea în care se va face executarea nu pot fi invocate în cadrul prezentei cauze, ci ele pot fi motivele unei contestaţii la executare propriu zisă potrivit art. 399 şi art. 4001 C. proc. civ., instanţa de fond, precum şi instanţa de apel au respectat prevederile legale în ce priveşte încuviinţarea executării silite a sentinţei nr. 998 din 14 aprilie 2003 pronunţată de Tribunalul Maramureş.
În ceea ce priveşte cel de al doilea motiv de recurs, se constată că prevederile art. 336 pct. 7 C. proc. civ., referitoare la judecarea apelului, în camera de consiliu, privesc procedura necontencioasă, or, în speţă, judecarea apelului s-a făcut în baza dispoziţiilor art. 282 – art. 298 C. proc. civ., în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
În concluzie, susţinerile recurentului nu pot fi reţinute, recursul declarat în cauză este nefondat şi urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de debitorul P.G. împotriva deciziei nr. 183 din 25 martie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 3 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5271/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5257/2004. Comercial → |
|---|
