ICCJ. Decizia nr. 5502/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 5502/2004
Dosar nr. 10168/2004
Şedinţa publică din 10 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 29 septembrie 2003, reclamanta SC M. SA a chemat în judecată SC R.V.A. SA, în prezent SC M.S. SA Bucureşti pentru a fi obligată la plata sumei de 1.256.037.923 lei reprezentând lipsa de folosinţă spaţiu comercial, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 1105 din 10 februarie 2004, Tribunalul Constanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtă şi a respins acţiunea reclamantei ca îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia civilă nr. 244 din 19 iulie 2004, a respins apelul reclamantei, ca nefondat.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti, reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esenţă admiterea acţiunii sale aşa cum a fost formulată, întrucât spaţiul a fost folosit de pârâtă, chiar dacă la origine a existat un contract de închiriere încheiat de societatea sa cu B.I.R., sucursala Constanţa.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea susţinerilor pe care reclamanta le face prin recursul de faţă în raport de probatoriile administrate la dosarul cauzei se constată că acestea nu sunt de natură a conduce la casarea hotărârii atacate, în condiţiile art. 304 C. proc. civ.
În speţă, este necontestat că raportul juridic în discuţie s-a fundamentat pe contractul de închiriere nr. 1750 din 1 aprilie 1998, încheiat de reclamantă şi locatarul B.I.R., sucursala Constanţa.
Cum pârâta în calitate de lichidator judiciar desemnat al B.I.R., sucursala Constanţa nu a fost parte în acest contract de închiriere, corect instanţele au reţinut că aceasta nu poate fi obligată la plata lipsei de folosinţă, pentru un spaţiu ocupat de debitoare.
Cu alte cuvinte pârâta, lichidatorul judiciar nu se substituie în obligaţiile şi datoriile comerciale ale debitoarei aflată în procedura falimentului, ci poate îndeplini numai acele atribuţii determinate expres prin mandatul legal aprobat potrivit Legii falimentului nr. 64/1995.
Astfel că, lichidatorul, în calitate de administrator al bunurilor debitoarei aflată în faliment, nu poate răspunde pentru debitele înregistrate de aceasta, el nefiind decât un administrator care lichidează activele societăţii falimentare pentru îndestularea creanţelor din tabloul creditorilor şi deci nu poate fi obligat la plata sumei pretinse prin acţiune.
În consecinţă, recursul reclamantei se priveşte ca nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC M. SA Mangalia în contradictoriu cu intimata – pârâtă SC M.S. (R.V.A.) SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 244 din 19 iulie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 10 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5506/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5493/2004. Comercial → |
|---|
