ICCJ. Decizia nr. 5539/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 5539/2004
Dosar nr. 3416/2004
Şedinţa publică din 10 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 9 aprilie 2003, reclamanta SC P.C. SRL Câmpulung, a chemat în judecată pe pârâta SC R. SA Câmpulung pentru ca, în temeiul art. 111 C. proc. civ., să se constate că societatea reclamantă este proprietara imobilului compus din construcţii şi teren în suprafaţă de 2465,21 mp din Câmpulung şi să se pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că la data de 17 ianuarie 2000 a încheiat cu pârâta un contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare dar, deşi SC P.C. SRL şi-a îndeplinit obligaţiile ce-i reveneau potrivit acestui contract, societatea pârâtă a refuzat încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru imobilul în discuţie.
Totodată, a mai arătat că în urma acestui refuz, s-a adresat Tribunalului Argeş care, printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă a obligat pârâta SC R. SA Câmpulung, să încheie act de vânzare cumpărare, dar aceasta nu a respectat nici obligaţia impusă prin sentinţa tribunalului.
Prin sentinţa nr. 2147 din 12 septembrie 2003, Tribunalul Argeş, secţia comercială şi de contencios administrativ a respins acţiunea cu motivarea că, atâta timp cât reclamanta ar fi putut formula o acţiune în realizarea dreptului său, acţiunea în constatare, în temeiul art. 111 C. proc. civ., nu poate fi primită.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta SC P.C. SRL Câmpulung, iar prin Decizia nr. 9A/ C din 14 ianuarie 2004, s-a admis apelul, a fost anulată hotărârea tribunalului, iar pe fond s-a admis acţiunea în contradictoriu cu pârâta SC R. SA Câmpulung, în sensul că s-a constatat vânzarea-cumpărarea terenului în suprafaţă de 2465,21 mp şi construcţiilor de pe acest teren, situate în Câmpulung, str. Parcul Ştefănescu, reţinându-se că hotărârea ţine loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Totodată, intimata-pârâtă a fost obligată să plătească apelantei reclamante suma de 2.226.500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut că prin îndeplinirea clauzelor anticipatorii ale convenţiei, dreptul de proprietate a continuat să existe în patrimoniul vânzătorului promitent şi în temeiul principiului executării în natură a obligaţiilor instanţa va pronunţa o hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare.
Cu actul înregistrat la 23 februarie 2004 pârâta SC R. SA Bucureşti, pentru sucursala Câmpulung a formulat motive de recurs susţinând următoarele:
- hotărârea este dată cu aplicarea greşită a legii, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a timbra acţiunea, iar instanţa nu i-a pus în vedere acest lucru;
- instanţa de apel a acordat altceva decât s-a cerut prin acţiune (art. 304 pct. 6 C. proc. civ.);
- hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea formelor de procedură aflate sub sancţiunea nulităţii, conform art. 304 pct. 5 C. proc. civ.;
- în motivarea deciziei s-au indicat motive străine pricinii (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.);
- instanţa a făcut o greşită aplicare a legii înlăturând excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
Recursul societăţii pârâte este întemeiat, în sensul celor ce se vor arăta:
Din actele dosarului rezultă că la 17 ianuarie 2000 între SC M. Câmpulung (care ulterior a fuzionat cu pârâta SC R. SA) şi SC P.C. SRL Câmpulung, s-a încheiat contractul de leasing imobiliar nr. 77/2000, potrivit căruia locatorul a transmis utilizatoarei-reclamante dreptul de folosinţă şi posesie a imobilului compus din construcţii şi teren în suprafaţă de 2465,21 mp situat în Câmpulung, str. Parcul Ştefănescu.
În conformitate cu art. 7 alin. (2) şi (3) din acest contract s-a convenit ca, la expirarea termenului de leasing, prin achitarea ultimei redevenţe, să se procedeze la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare, iar prin achitarea integrală a preţului activului, utilizatorul putea să cumpere imobilul chiar pe durata executării contractului.
Aşa cum a arătat reclamanta (iar pârâta nu a contestat), pe parcursul executării contractului, SC P.C. SRL a achitat valoarea integrală a redevenţei, dar SC R. SA a refuzat încheierea actului de vânzare-cumpărare, situaţie care a generat litigiile dintre pârât.
Într-adevăr, între cele două societăţi a mai existat un litigiu comercial soluţionat, în baza sentinţei civile nr. 2770 din 25 noiembrie 2002 a Tribunalului Argeş, care a obligat pârâta să încheie contractul de vânzare-cumpărare, pentru activul în discuţie şi a respins cererea reconvenţională prin care pârâta a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de leasing, ceea ce înseamnă că, prin hotărâre judecătorească irevocabilă părţile au fost obligate să respecte contractul de leasing imobiliar, respectiv să încheie contractul de vânzare-cumpărare pentru activul în litigiu.
Pe de altă parte, pârâta recurentă a refuzat sistemativ atât îndeplinirea obligaţiilor contractuale cât şi executarea hotărârii judecătoreşti mai sus arătate, împrejurare ce a determinat reclamanta să solicite pronunţarea unei hotărâri, care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare (cerere care constituie capăt de cerere distinct în acţiunea introductivă de instanţă).
Deşi instanţa de apel a reţinut corect situaţia de fapt, soluţia adoptată nu corespunde întru totul cererii formulate de reclamantă, iar sub acest aspect este întemeiată critica, potrivit căreia instanţa a acordat altceva decât s-a solicitat.
Astfel, prin acţiune, reclamanta a cerut să se constate că SC P.C. SRL este proprietara imobilului, iar curtea de apel a constatat vânzare-cumpărarea imobilului, sub acest aspect recursul fiind fondat, iar Decizia atacată urmând a fi casată conform art. 304 pct. 6 C. proc. civ. şi art. 312 C. proc. civ., cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel.
Cu ocazia rejudecării, instanţa va examina şi celelalte critici formulate de recurentă, inclusiv cele legate de timbrarea acţiunii la valoarea imobilului, dar ţinând totodată seama de art. 294 C. proc. civ., potrivit căruia în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza ori obiectul cererii de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC R. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 9 din 14 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Piteşti.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 10 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5594/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5538/2004. Comercial → |
|---|
