ICCJ. Decizia nr. 663/2004. Comercial
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.663/2004
Dosar nr. 7831/2001
Şedinţa publică din 19 februarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 296 din 20 aprilie 2001, Tribunalul Buzău a admis în parte acţiunea reclamantei, SC. P.D. SRL Râmnicu Sărat, împotriva pârâtei, SC. D.N. SRL Râmnicu Sărat, şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 13.742.878 lei contravaloare ambalaje, şi 20.174.544 lei cu titlu de daune reprezentând rata inflaţiei. A fost respins capătul de cerere cu privire la plata dobânzilor.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut că T.D., în calitate de administrator la societatea reclamantă, a livrat societăţii pârâte, la care era de asemenea administrator, mărfuri ambalate şi nu a restituit contravaloarea ambalajelor.
Prin nerestituirea ambalajelor ori a contravalorii, pârâta a fost prejudiciată, cu suma reprezentând echivalentul devalorizării leului, pe perioada iunie 1998-decembrie 2000.
Apelul declarat de pârâta, SC. D.N. SRL, prin care se critica nerespectarea unor norme de procedură în soluţionarea cauzei la Tribunal, iar pe fond greşita obligare la plata contravalorii ambalajelor şi respectiv daune, a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 934 din 9 august 2001, a Curţii de Apel Ploieşti.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs pârâta, SC. D.N. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând prevederile art. 3047-9 C. proc. civ.
Printr-o primă critică se susţine că Decizia Curţii de Apel Ploieşti este confuză şi nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Pe fondul cauzei, se susţine că instanţa a obligat pârâta la plată, deşi la dosarul cauzei nu s-a depus factura prin care să se facă dovada lipsei ambalajelor.
Că instanţa trebuia să dispună restituirea în natură a ambalajelor, care se află la pârâtă.
În fine, că greşit a fost obligată pârâta la penalităţi.
Criticile sunt neîntemeiate, iar recursul se va respinge pentru considerentele ce urmează:
În raport de obiectul pricinii, Curtea de Apel Ploieşti a examinat fiecare motiv de apel invocat de pârâta apelantă şi a motivat, în fapt şi în drept, netemeinicia acestora, astfel că susţinerea recurentei că Decizia nu este motivată, este nefondată.
Cu privire la lipsa facturii, instanţa a avut în vedere recunoaşterea, atât a primirii ambalajelor, cât şi a contravalorii acestora de către administratorul pârâtei, prin răspunsul la adresa nr. 176 din 10 aprilie 2000, a SC. P.D. SRL, înscris aflat în copie la dosarul nr. 166/2001 al Tribunalului Buzău, de altfel, această recunoaştere este reconfirmată prin motivele 2 şi 3 de recurs, când afirmă că instanţa trebuia să dispună obligarea pârâtei la restituirea în natură şi nu la plata contravalorii. Această afirmaţie conţine în sine o critică nefondată a soluţiei, deoarece instanţa a obligat pârâta la plata contravalorii ambalajelor, tocmai reţinând că deşi au fost primite, acestea nu au fost restituite.
În fine, printr-o ultimă critică, se susţine că pârâta a fost obligată greşit la penalităţi.
Recurenta face o confuzie nescuzabilă între penalităţi, care, în cauză, nu numai că nu s-au acordat, dar nici nu s-au cerut, şi daune rezultate din devalorizarea monedei naţionale, care în asemenea împrejurări se comportă ca o marfă şi valoarea ei finală trebuia să corespundă celei iniţiale, numai aşa asigurându-se repararea integrală a pagubei suferită de reclamantă.
Faţă de considerentele ce preced, Înalta Curte,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta, SC. D.N. SRL Râmnicu Sărat, împotriva deciziei nr. 934 din 9 august 2001, a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 februarie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 665/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 612/2004. Comercial → |
---|