ICCJ. Decizia nr. 666/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.666/2004
Dosar nr. 8644/2001
Şedinţa publică din 19 februarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1459/C, pronunţată la data de 29 noiembrie 2000, în dosarul nr. 1627/2000, secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Braşov, a admis acţiunea formulată de reclamanţii, G.M., T.G.N., R.C. şi R.R.C., împotriva pârâtei, S.N.C.P., pe care a obligat-o să refacă lucrările necorespunzătoare efectuate la acoperişul imobilului situat în Predeal, iar în caz de refuz, a autorizat reclamanţii să le execute pe cheltuiala sa, şi să plătească acestora suma de 1.645.550 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respingând excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocate de pârâtă.
Secţia comercială şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Braşov, prin Decizia nr. 181/Ap, pronunţată la data de 26 aprilie 2000, în dosarul nr. 268/Ap/C/2001, a admis apelul formulat de pârâtă împotriva sentinţei tribunalului, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a stabilit ca lucrările dispuse în sarcina pârâtei să fie executate potrivit expertizei întocmită de expertul V.V., respectiv, refacerea învelitorii de tablă zincată a acoperişului prin îmbinări cu falţ dublu, conform Normativului C 37-38 cap. V., art. 3.5 alin. (2), menţinând restul dispoziţiilor sentinţei.
Spre a hotărî astfel, instanţa de apel, răspunzând criticilor apelantei pârâte, a reţinut, în principal, că, în mod corect, instanţa de fond a respins atât excepţia lipsei calităţii procesuale active, faţă de calitatea reclamanţilor de a fi proprietari ai apartamentelor construite de societatea pârâtă, cât şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, având în vedere că viciul a cărui remediere se cere, nefiind unul aparent, nu a putut fi observat la recepţia lucrării ci doar în timpul ploilor abundente, şi a considerat că „modificările efectuate la acoperiş de la darea în funcţiune a imobilului" nu sunt de natură a conduce la exonerarea constructorului de răspundere, întrucât chiar expertiza întocmită de expertul L.A., agreată de pârâtă, precizează că supraetajarea nu a dăunat acoperişului imobilului şi nu a afectat calitatea lui.
Cu referire la evocata expertiză, prima instanţă de control judiciar a apreciat, ca fiind greşită, concluzia acesteia că acoperişul a fost executat cu încadrarea în Normativul pentru alcătuirea şi executarea învelitorilor la construcţii indicativ C 37-38, faţă de dispoziţiile art. 3.5 alin. (2) din menţionatul normativ, care prevăd că „falţurile duble se vor executa la dolii şi atice, la pante între 7 şi 15 cm/m şi la învelitorile clădirilor situate în regiuni cu vânturi şi precipitaţii puternice", asemeni localităţii Predeal unde se află imobilul în litigiu, şi că instanţa de fond nu a stabilit în ce mod se vor executa lucrările pentru refacerea acoperişului, aspecte ce impun precizarea că acestea urmează a fi executate, potrivit expertizei întocmite de expertul V.V., în sensul refacerii învelitorii de tablă zincată a acoperişului prin îmbinări cu falţ dublu.
Împotriva deciziei, pronunţată în apel, a formulat recurs apelanta pârâtă, invocând ca temei de drept al cererii sale dispoziţiile art. 304 pct. 7, pct. 9 şi pct. 10 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestor motive de recurs s-a arătat, în esenţă, că instanţa de apel a respins, fără să motiveze, solicitarea ca antreprenorul să fie exonerat de răspundere; a aplicat, greşit, art. 3.5 alin. (2) din „Normativul pentru alcătuirea şi executarea învelitorilor la construcţii indicativ C 37/88"; a respins, fără temei legal, „excepţia legată de tipul viciului a cărui remediere se cere" şi nu s-a pronunţat asupra expertizei întocmite de expertul L.A., care a stabilit cauza infiltraţiilor şi soluţia pentru remedierea lor.
Intimaţii reclamanţi, prin întâmpinarea formulată, au solicitat respingerea recursului, apreciind, neîntemeiate, motivele invocate în susţinerea acestei cereri.
Recursul este nefondat.
Astfel, examinarea considerentelor deciziei atacate relevă că, instanţa de apel a analizat temeinicia respingerii apărării pârâtei vizând exonerarea de răspundere a constructorului, aşa încât, critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu se justifică.
Argumentând că pârâta avea obligaţia să execute lucrările, în conformitate cu normativele în vigoare, se constată că instanţa de apel a invocat, corect, din această perspectivă, dispoziţiile art. 3.5 alin. (2) din Normativul pentru alcătuirea şi executarea învelitorilor la construcţii indicativ C 37-88, şi considerând, cu justeţe, că viciul a cărui remediere se solicită, nu este unul aparent mod corect în considerarea dispoziţiilor art. 90 din Legea nr. 8/1977, în vigoare la data încheierii contractului de antrepriză nr. 502 C din 27 august 1991, potrivit cărora constructorul răspunde pentru viciile ascunse ale construcţiei, ivite într-un interval de 10 ani de la predare, a confirmat soluţia respingerii excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâtă, aspecte ce înlătură, ca fiind neîntemeiate, criticile bazate pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Este ştiut că, pentru a putea obţine modificarea unei decizii în temeiul art. 304 pct. 10 C. proc. civ., trebuie ca instanţa să nu se fi pronunţat asupra unei dovezi administrate, iar aceasta să fi fost hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, condiţii prevăzute a fi întrunite cumulativ, ori, în speţă, este de observat că instanţa de apel a analizat şi s-a pronunţat asupra raportului de expertiză întocmit de expertul L.A.
Aşa fiind, constatând că, în cauză, nu sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 7, pct. 9 şi pct. 10 C. proc. civ., Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul apelantei pârâte S.N.C.P.
În baza dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată să plătească intimatei suma de 6.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform înscrisurilor doveditoare depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta, S.N.C.P., împotriva deciziei nr. 181/Ap din 26 aprilie 2001, a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Obligă recurenta să plătească intimaţilor suma de 6.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 669/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 739/2004. Comercial → |
|---|
