ICCJ. Decizia nr. 669/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.669/2004
Dosar nr. 9620/2001
Şedinţa publică din 19 februarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 78 din 20 februarie 2001 a Tribunalului Vrancea, a fost admisă acţiunea reclamantei, SC. C.M.V. SA, cu sediul în Focşani, iar D.R.V. Galaţi a fost obligată la plata sumei de 566.652.774 lei cu titlu de preţ al lucrărilor de investiţii făcute la Unitatea Vamală Focşani.
Prin aceeaşi sentinţă au fost respinse excepţiile privind necompetenţa materială şi prematuritatea acţiunii invocate de pârâtă, care a fost obligată să suporte şi cheltuielile ocazionate de proces, în sumă de 21.028.055 lei.
Apelul, declarat de pârâtă împotriva acestei sentinţe, a fost anulat ca netimbrat, prin Decizia civilă nr. 427/A din 23 mai 2001, a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, reţinându-se că apelanta nu s-a confirmat celor dispuse de instanţă şi nu a achitat 10.514.025 lei taxă judiciară de timbru şi 50.000 lei timbru judiciar.
Nemulţumită de această decizie, pârâta a declarat recurs, solicitând casarea ei şi, în urma rejudecării cauzei, respingerea acţiunii reclamantei.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta susţine că acţiunea sa era scutită de plata taxei de timbru, în temeiul dispoziţiilor art. 17 din Legea 146/1997, ea fiind un organ de specialitate al administraţiei publice centrale, în subordinea Ministerului Finanţelor, iar sumele cu care se achitau lucrările efectuate pentru modernizarea punctului vamal reprezentau venituri publice, comisionul perceput de ea pentru prestarea serviciilor vamale constituind venituri cu destinaţie specială ale bugetului de stat.
Pe fondul cauzei, recurenta contestă că ar datora reclamantei suma pretinsă, sumă calculată eronat cu coeficientul de actualizare, Ordinul 784/1998 intrând în vigoare la 1 iulie 1998, cât şi prin includerea eronată în această sumă a procentului de creştere a salariilor.
De asemenea, greşit, instanţa de fond nu a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 968 C. civ., în cauza contractului fiind ilicită.
Chiar dacă recurenta nu a argumentat, în drept, recursul formulat în temeiul art. 306 alin. (3) C. proc. civ., curtea apreciază că dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea lor în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Întrucât Decizia din apel este dată în legătură cu excepţia netimbrării şi nu pe fondul pricinii, curtea va analiza numai motivul de recurs referitor la timbraj nu şi criticile asupra fondului, ce exced soluţiei recurate.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:
Din actele dosarului de apel, rezultă că, odată cu înregistrarea apelului, s-a stabilit că apelanta urma să achite 10.514.025 lei taxă judiciară şi 50.000 lei timbru judiciar, taxe comunicate acesteia odată cu primirea citaţiei la 14 mai 2001, obligaţie neîndeplinită până la termenul de judecată când aceasta a şi lipsit, solicitând judecarea apelului în lipsa ei.
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (3) din Normele metodologice, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 146/1997, împotriva modului de stabilire a taxelor judiciare de timbru, se poate face contestaţie potrivit dispoziţiilor aplicabile în materie fiscală.
La data la care instanţa de apel a stabilit în sarcina apelantei cuantumul taxelor datorate, erau în vigoare dispoziţiile OUG 13 din 26 ianuarie 2001, act normativ ce reglementa modul de soluţionare şi organele competente a soluţiona contestaţiile la taxele judiciare, procedură pe care recurenta de faţă nu a uzitat-o, ea necontestând taxele stabilite de instanţă.
Câtă vreme apelanta pârâtă nu a contestat taxele stabilite în sarcina sa, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare la data când acestea i s-au solicitat, curtea apreciază că nu mai poate invoca dispoziţiile art. 17 din Legea 146/1997, pe calea recursului, aşa încât critica sa este nefondată.
În consecinţă, curtea urmează a respinge recursul declarat ca nefondat, Decizia din apel fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta, D.R.V. Interjudeţeană Galaţi, împotriva deciziei nr. 427/A din 23 mai 2001, a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 670/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 666/2004. Comercial → |
|---|
