ICCJ. Decizia nr. 685/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.685/2004
Dosar nr. 1642/2003
Şedinţa publică din 24 februarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 17 decembrie 2001, reclamanta, SC C.O. LTD Marea Britanie, a chemat în judecată pe pârâta, SC R.S. SA Galaţi, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie recunoscută, conform art. 167 şi 172 din Legea nr. 105/1992, hotărârea Tribunalului de primă instanţă Alexandria-Egipt, din dosarul nr. 1264/2000 TK, prin care căpitanul vasului A.1, proprietarul echipajul şi managerii navei, au fost obligaţi la plata sumei de 74.150 dolari S.U.A. contravaloare combustibil şi dobânda legală de 5% pe an solicitată.
Prin sentinţa civilă nr. 713 din 29 martie 2002, Tribunalul Galaţi a admis cererea de exequatur, formulată de reclamantă, şi a încuviinţat recunoaşterea şi executarea Hotărârii nr. 1264/2000, TK, pronunţată de Tribunalul de primă instanţă din Alexandria-Egipt la 25 februarie 2001.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia civilă nr. 949 din 25 septembrie 2002, a respins recursul declarat de pârâta, SC R.S. SA Galaţi, ca nefondat.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, a declarat recurs în anulare, potrivit art. 330 pct. 2 C. proc. civ., solicitând, în esenţă, casarea hotărârilor de mai sus, şi, pe fond, respingerea cererii de exequatur, întrucât hotărârea străină a fost pronunţată în lipsa pârâtei şi nu au fost respectate dispoziţiile art. 167 şi 171 din Legea nr. 105 (1992 privind îndeplinirea dovezilor de înmânare a citaţiei şi actului de sesizare).
Recursul în anulare este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Este de necontestat că raporturile juridice comerciale s-au derulat între părţi, în baza livrărilor de combustibil de 300 tone pe care reclamanta le-a făcut către pârâtă, pentru nava A 1 aparţinând SC R.S. SA Galaţi, care a confirmat primirea prin semnarea facturii respective de către comandant.
Cum pârâta, primind marfa, nu şi-a îndeplinit obligaţia corelativă de a achita preţul acesteia, a fost obligată la plată prin hotărârea pronunţată de Tribunalul de primă instanţă din Alexandria-Egipt.
Potrivit art. 167 alin. (1) din Legea nr. 105/1992, privind reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, hotărârile străine pot fi recunoscute în România, spre a beneficia de puterea lucrului judecat, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: hotărârea este definitivă, potrivit legii statului unde a fost pronunţată; instanţa care a pronunţat-o a avut, potrivit legii menţionate, competenţa să judece procesul; există reciprocitate în ceea ce priveşte efectele hotărârilor străine între România şi statul care a pronunţat hotărârea.
Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că hotărârea străină, pentru care s-a solicitat emiterea unui exequatur, a fost pronunţată cu respectarea condiţiilor legale menţionate mai sus, instanţele reţinând corect că nu au fost încălcate nici dispoziţiile legale cuprinse în alin. (2) al art. 167, din reglementarea citată, privind examinarea citaţiei şi a actului de sesizare, care s-au făcut la timp către căpitanul vasului A 1 şi către agenţia maritimă de agenturare A.A., precum şi către A.M.G. (potrivit actului procuraturii portului Alexandria).
În consecinţă, apărările pârâtei, care nu contestă pe fond obligaţia sa de plată pentru combustibilul primit şi neachitat, privind unele neregularităţi în citarea sa la instanţa străină, au fost corect înlăturate de instanţe, care au recunoscut efectele hotărârii străine prin emiterea unui exequatur, pentru care au fost îndeplinite condiţiile legale menţionate mai sus.
Astfel că, recursul în anulare promovat de procurorul general, se priveşte ca nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, împotriva sentinţei nr. 713/F din 29 martie 2002, a Tribunalului Galaţi şi a deciziei nr. 949/R din 25 septembrie 2002, a Curţii de Apel Galaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 688/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 670/2004. Comercial → |
|---|
